Clarca este una dintre cele 26 de specii de păsări de stepă iberică. Acest grup se caracterizează prin cuibărit pe sol, prin locomoția sa tipic terestră și prin colorația criptică, foarte asemănătoare cu mediul său.
Un caz emblematic este cel al lacului ricotí (Chersophilus duponti), întrucât întreaga populație europeană trăiește în Spania. Autori renumiți precum Chaucer și Shakespeare au evidențiat această mică pasăre în literatură - în mare parte datorită cântecului său matinal - simbolizând zorii în operele lor. În acest articol vom afla puțin despre viață și despre pericolele cu care se confruntă această mică cântăreață.
Caracteristicile Lark
Clarca ricotí este un membru al familiei de păsări numite ciocârle, care, la rândul lor, aparțin passerinelor, sau păsărilor cântătoare. Sunt mici, în jur de 11 centimetri, ceea ce, împreună cu penajul maroniu, îi ajută să treacă neobservați.
De fapt, camuflajul său este atât de reușit încât, printre observatorii de păsări, este cunoscută drept „fantoma pustiului”. Ciocârlia preferă spațiile deschise, câmpiile mari, în medii aride și semi-aride.
În Spania îl găsim mai ales în páramo Layna sau în valea Ebroului, dar și în Rincón de Ademuz și oriunde sunt plantații de rozmarin, Rosmarinus officinalis.
Cântarea
Lark este o cântăreață matinală, își concentrează cântarea în prima oră înainte de zori. Trilul lui este foarte melodios și îl interpretează cu mare vehemență. Vocalizarea variată include apeluri de alarmă și stres, dar cele mai folosite pentru detectarea acesteia sunt cântecele și revendicările teritoriale.
Masculii cântă din mers, iar cu aceasta își apără teritoriile de reproducere și își atrag perechea. Deși cântatul la femele a fost raportat pentru alte specii de alarce, în cazul lacului ricotí nu există dovezi că femelele cântă.
Hranire lark
Această pasăre mică este omnivoră și se hrănește când se află pe pământ. Mâncarea sa preferată sunt insectele, dintre care mănâncă o mare varietate. De asemenea, mănâncă semințe, ierburi, frunze, lăstari, fructe și flori.
Cuib și biologie reproductivă
Așa cum am menționat mai devreme, laca ricotí își construiește cuiburile pe pământ. Ele localizează cuiburile în așa fel încât să fie adăpostite de un desiș, smocuri de iarbă, bulgări de pământ sau pietre. Cuibul are forma unei cupe.
În ceea ce privește numărul de ouă pe puie, se știe că acesta variază de la trei până la cinci unități, și că femela le incubează singură. Deși informațiile despre incubație sunt limitate, se estimează că va dura 12 zile. De asemenea, puii părăsesc cuibul după o perioadă de 8 zile.
Sezonul de reproducere pentru specie se desfășoară de la sfârșitul lunii martie până la începutul lunii iulie. Aceste păsări rămân în zonele de reproducere tot anul.
Este interesant de știut că pentru această specie rata de prădare –apariția atacurilor prădătorilor– în cuib oscilează între 46% și 84%.
Clarca, clasificată ca pe cale de dispariție
Specia a suferit o scădere a populației de 4% pe an cel puțin în ultimii 10 ani, deci este o specie de atenție prioritară. La nivel național, laca este clasificată ca specie pe cale de dispariție în Cartea Roșie a Păsărilor din Spania. Criteriile utilizate pentru clasificare includ dimensiunea populației și aria de distribuție a acesteia.
Astfel, clasificarea lacului ricotí se datorează faptului că suprafața zonei sale de ocupare este mai mică de 500 km2. În plus, populația sa este foarte fragmentată, deoarece majoritatea indivizilor sunt repartizați în doar aproximativ 14 localități.
În plus, este clasificată ca specie vulnerabilă în Catalogul spaniol al speciilor amenințate. La nivel european, este inclusă în Anexa I a Directivei Păsări (Dir. 79/409/EEC) ca specie supusă măsurilor de conservare.
Cauze care încalcă lac
Experții consideră că grupul păsărilor de stepă este cel mai amenințat grup din Europa și cel mai expus riscul de a dispărea în următoarele decenii. Dintre aceștia, laca ricotti este pasărea care suferă cel mai mare declin din Spania.
Este de netăgăduit să subliniem schimbarea condițiilor meteorologice ca fiind o condiție nefavorabilă. Alte cauze de greutate egală sunt, evident, lipsa de hrană și pierderea habitatului.
Clarcuța depinde de zone deschise, uscate, calde, cu vegetație joasă, negru; astfel de nișe se găsesc din ce în ce mai puțin în peisajul cultural al Europei Centrale.Activitatea umană, prin intensificarea agriculturii, a modificat habitatele lacului ricotta în toată Europa. În consecință, stepa a suferit o deteriorare și o scădere a suprafeței sale.
Scăderea pronunțată a populațiilor de ciocârlă ricotí a stârnit alarme cu privire la necesitatea urgentă de a dezvolta o strategie de conservare la nivel național. Strategia include măsuri pentru protejarea populațiilor și asigurarea viabilității pe termen lung a acestora.
Strategia de conservare a larkului ricotí include protejarea zonelor în care locuiește specia, evitarea noilor impacturi asupra acelor zone și gestionarea habitatului. În plus, se consideră esențială realizarea unui program de monitorizare bazat pe metode eficiente de recensământ al populației.
Managementul habitatului, o obligație inevitabilă
Experții și-au propus datoria de a proteja, în măsura posibilului, o serie de potențiale locuri de habitat care ar putea acționa ca coridoare naturale între populațiile rămase și să permită desfășurarea evenimentelor de recolonizare.
Experții estimează că 200 de hectare este extensia minimă dezirabilă pentru peticele de habitat care găzduiesc populații de lac ricotti. Recent, situația acestei păsări pe cale de dispariție a fost favorizată de un program de cercetare și conservare a speciei de către guvernul spaniol.