Recifele de corali sunt unele dintre cele mai diverse ecosisteme de pe Pământ. De fapt, Marea Barieră de Corali (2.600 de kilometri) din Australia este considerată cea mai mare ființă vie din lume, cu peste 1.800 de specii diferite care o locuiesc.
Dar știați că aceste recife prosperă datorită simbiozei pe care o stabilesc cu un gen de alge unicelulare?
Aici vă dezvăluim secretul care permite acestor structuri minunate, construite de corali, să reziste mii de ani.
Simbioză
În natură este foarte frecvent ca relații să se stabilească între două organisme de specii diferite. Această legătură este cunoscută sub numele de simbioză și poate dura toată viața ambelor ființe.
Există diferite tipuri de relații simbiotice, în funcție de modul în care se produce această asociere:
- comensalism,
- mutualism,
- parazitism.
În cazul simbiozei mutualiste, organismele care interacționează unele cu altele beneficiază reciproc. Acesta este termenul care ne interesează pentru ceea ce vă vom spune în rândurile următoare.
În ecosistemul marin, unul dintre cele mai cunoscute exemple de simbioză mutualistă este stabilit de corali cu alge dinoflagelate fotosintetice. Dar, suntem clari despre ce sunt coralii?
Ce sunt coralii?
Recifele de corali sunt structuri marine gigantice care se formează din scheletele unor organisme cunoscute sub numele de corali. Fiecare coral individual este un animal numit polip, care se combină cu alții pentru a forma aceste colonii.
Pentru a vă face o idee despre ce sunt polipii, acestea sunt animale care aparțin aceleiași familii cu meduzele și anemonele. Au un corp moale, în formă de cupă, din capătul căruia ies tentacule ca la meduze. Dar, în schimb, aceste animale trăiesc atașate de un substrat (cum ar fi fundul mării), așa că nu au capacitatea de a se mișca.
De asemenea, este important de știut că nu toți participă la formarea recifelor, dar îi putem găsi solitari, ancorați pe o suprafață. Sunt foarte izbitoare datorită formelor și culorilor lor curioase, care le fac să semene cu plante sau copaci. De aceea sunt adesea confundate cu specii de plante.
Polipi
Aceste animale nevertebrate aparțin filumului cnidarilor și se caracterizează prin formele lor gelatinoase și prin tentaculele înțepătoare pe care le folosesc la vânătoare.
Polipii creează un exoschelet dur din apa de mare pentru a-și proteja corpurile moi. De fapt, ei trăiesc în exoscheletele strămoșilor lor și, în același timp, își secretă pe al lor.
Pe măsură ce un polip se înmulțește, se formează colonii care acționează ca un organism individual. Astfel, reciful crește ani de zile și ajunge la mii de kilometri.
Deși aceste organisme folosesc frecvent tentaculele pentru a obține alimente precum zooplanctonul, majoritatea nutrienților de care au nevoie sunt obținuți prin microalge cu care stabilesc o relație de simbioză reciprocă.
De asemenea, se știe că au asocieri simbiotice cu alte viețuitoare, cum ar fi crabii, viermii, bureții și caracatițele.
Alge dinoflagelate
Aceste microalge din genul Symbiodinium, cunoscute în mod obișnuit sub numele de zooxanthellae, sunt cauza succesului evolutiv al coralilor.
Dinoflagelatele sunt considerate unul dintre cele mai importante microorganisme eucariote, deoarece sunt producătorii primari ai oceanelor.
Simbioza coral-alge
Dinoflagelatele cuprind un grup de alge endosimbiotice fotosintetice care oferă culoare și substanțe nutritive coralilor. În același timp, trăiesc în țesutul polipilor, care le oferă protecție.
Deșeurile anorganice pe care le generează coralii sunt folosite de dinoflagelatele fotosintetice. Din acești compuși și lumina soarelui, algele vor produce nutrienți care vor fi folosiți de corali. Prin urmare, dinoflagelatele promovează creșterea și dezvoltarea recifelor de corali.
Acest schimb este esențial pentru ca coralul să-și formeze exoscheletul prin precipitarea carbonatului de calciu (CaCO3).
Albirea coralilor
Schimbarea climatică este una dintre principalele preocupări pentru supraviețuirea recifelor de corali.
Stresul și acidificarea cauzate în oceane se datorează creșterii temperaturii apelor de suprafață. Acest lucru afectează negativ coralii, inhibând creșterea și calcificarea acestora din cauza modificărilor pH-ului.
De aceea, simbioza coral-alge este destabilizată, determinând pierderea algelor (a fotopigmenților acestora), ceea ce se traduce prin pierderea de culoare a țesutului de corali, cunoscută și sub denumirea de „albirea coralilor”.
Această albire a coralilor afectează serios sănătatea polipilor, așa că schimbările climatice provoacă moartea coloniilor și degradarea recifului.
Lupta pentru natură: preocuparea noastră principală
După cum am văzut, recifele sunt una dintre cele mai uimitoare construcții pe care ni le-a dat natura. Cu toate acestea, coralii nu ar fi nimic dacă nu ar fi multitudinea de specii care îi locuiesc și le fac posibilă supraviețuirea.
Asocierea dintre corali și alge este crucială pentru generarea acestor megastructuri, la fel ca și faptul că razele soarelui ajung la suprafața lor.
În sfârșit, încă o dată vedem cum acțiunea omului dăunează din nou naturii, provocând în acest caz declinul ecosistemelor din recife.
De aceea, trebuie să fim conștienți de aceste daune și să reducem emisiile globale pentru a proteja și conserva aceste ființe vii.
