Cobaii nu sunt numiți „cobai” din întâmplare. Acest nume, de origine onomatopeică, se referă la vocalizările pe care aceste rozătoare le emit în mod regulat, atât în mediul domestic, cât și în cel sălbatic.
Comunicarea în lumea animală este un proces evolutiv fascinant și, din acest motiv, diverși cercetători etologi încearcă să descifreze semnificația limbajului în diferitele specii ale regnului animal. Aici ne punem următoarea întrebare: De ce scârțâie cobai? Dacă doriți un răspuns, vă încurajăm să continuați să citiți.
Despre cobai
Înainte de a intra pe deplin în lumea comunicării lor, trebuie să definim puțin specia în cauză.Oricât de surprinzător ar părea, cobaiul (Cavia porcellus) este o specie de rozătoare hibridă aparținând familiei Caviidae. Aceste animale de companie curioase sunt rezultatul încrucișării diferitelor specii din genul Cavia, precum Cavia aparea sau Cavia magna.
Unele dintre caracteristicile diferențiale ale acestor mamifere mici sunt următoarele:
- Provin din regiunea andină din America de Sud.
- Au în jur de un kilogram și trăiesc între cinci și opt ani.
- Sunt animale erbivore, care necesită un aport continuu de fibre și vitamina C pentru o stare adecvată de sănătate.
- Această specie prezintă morfotipuri diferite, care se diferențiază prin dispoziția și natura blănii.
- Sunt rozătoare amabile, calme și trăiesc în grupuri sociale.
Această ultimă caracteristică este cea care ne oferă primul indiciu de ce țipă cobai. Dacă un animal trăiește în societate, trebuie să aibă o modalitate de a comunica cu rudele sale, nu?
De ce scârțâie cobai?
Oricât de simplă ar părea întrebarea, diverse studii etologice au conceput modele experimentale pentru a descoperi motivul acestor vocalizări. Această sarcină nu este ușoară, deoarece pe lângă faptul că există variații la nivel individual, apelurile sau „cuis” par să aibă o semnificație diferită în funcție de vârsta celui care le emite.
Cobaiul este deosebit de versatil, deoarece conform acestei cercetări, este capabil să emită până la 11 tonuri diferite. Unii dintre ei răspund la următoarele situații.
Cobaii (în special cei mai tineri) scot sunete mai audibile atunci când se află într-un mediu nou. Acest lucru coincide cu creșterea cortizolului din organism, un hormon legat de stres.
Când sunt despărțiți de mame, puii emit chemări de singurătate, care sunt însoțite de mișcare crescută și agitație generală a animalului.Odată ce micuții se întorc la părinți, mamele emit o serie de toarcete pentru a-și liniști puii.
Dar nu totul este legat de o relație între mame și copii, deoarece multe alte vocalizări sunt legate de alte procese. Iată câteva exemple.
Un sunet pentru fiecare situație
Mai multe studii au investigat când, cum și de ce apar diferite vocalizări în diferite situații. Acestea sunt câteva dintre rezultate:
- Chut-ul, cea mai frecventă vocalizare la cobai, pare să fie prezentă în tot felul de situații, fie ele sociale sau nu. Emisia acestor sunete preliminare este foarte prezentă atunci când doi indivizi se întâlnesc și încearcă să se identifice, pentru a fi ulterior înlocuite cu alte vocalizări mai potrivite situației.
- Sunetul de plângere se produce, în general, atunci când o situație provoacă disconfort animalului. De exemplu, când o femelă nereceptivă este abordată de un mascul de reproducere.
- Schitatul este produs atunci cand cobaiul experimenteaza un fel de durere fizica.
Sunt mult mai multe sunete și vocalizări emise de cobai, dar o idee ne este clară: aceste animale țipăi pentru a comunica între ele. Fiecare tonalitate are o funcție specifică, iar din punct de vedere evolutiv, este mult mai eficient să avertizezi o interacțiune negativă cu un sunet decât cu un act fizic care necesită mai multă energie.
Întrebare de socialitate
După cum am văzut, animalele sociale precum cobaii au dezvoltat mecanisme lingvistice complexe pentru a comunica diferite sentimente și emoții. Acest lucru este benefic pentru toți membrii coloniei, deoarece detectează pericolele mai rapid și evită luptele inutile între ei.
În lumea animală, totul are un răspuns biologic. Prin urmare, dacă ai acasă un cobai, te încurajăm să încerci să înțelegi în ce situații și cu ce frecvență își produce vocalizările, deoarece poate încerca să transmită un mesaj, precum stresul continuu sau un sentiment de singurătate.