Cea mai mare parte a biodiversității Pământului se află în ecosisteme foarte modificate, fie că sunt orașe sau zone agricole. Prin urmare, este necesar să existe un management adecvat al zonelor agricole pentru a conserva speciile de animale și plante.
Ce acțiuni pot fi întreprinse în acest scop? Cât de importantă este buna practică agricolă pentru biodiversitate? Vă spunem toate acestea și multe altele în rândurile următoare.
Natura sălbatică nu există
În spatele acestei afirmații controversate, există o realitate pe care adesea ne este greu să o acceptăm. Adevărul este că, în multe locuri de pe planeta noastră, ecosistemele sunt complet modificate iar în practică au dispărut sau, în caz contrar, au fost înlocuiți cu câmpuri.
Prin urmare, în anumite locuri este important să fim conștienți de faptul că ceea ce cunoaștem ca „natură” sau „rural” este un mediu creat în mare măsură de oameni, unde rămân câteva rămășițe ale unui adevărat peisaj nemodificat.
Aceste mici pete de natură sunt extrem de importante pentru biodiversitatea prezentă acolo. Pe scurt, ceea ce știm prin natură în multe locuri este un sistem creat de om, ale cărui rămășițe naturale trebuie păstrate.
Serviciile ecosistemului sunt mari aliați
Serviciile ecosistemice sunt toate acele procese sau servicii oferite de ecosistem și care pot fi benefice ființelor umane. Uneori uităm că trăim într-un sistem numit planeta Pământ, ale cărui procese stau la baza existenței noastre.
De exemplu, o zonă muntoasă generează râuri care ne furnizează apă potabilă, o pădure susține solul și previne eroziunea, iar câmpurile hrănesc speciile cu care ne hrănim, printre altele. Prin urmare, mulți autori consideră necesar să prețuim aceste servicii ecosistemice ca pe ceva care ne va oferi beneficii economice.
Câteva bune practici agricole pentru biodiversitate
După cum vom vedea mai jos, există o serie de practici agricole considerate bune pentru mediu sau biodiversitate. Majoritatea sunt foarte simple, au un cost redus și raportează un beneficiu enorm pentru fauna și flora existente.
De asemenea, aceste bune practici pot contribui la îmbunătățirea culturilor agricole în sine: protejarea naturii ne permite să menținem culturile într-un mod stabil în timp.
Intensificarea ecologică: un concept cheie
Intensificarea ecologică este un set de strategii de management care urmăresc îmbunătățirea funcțiilor ecosistemului legate de producția de culturi, cum ar fi polenizarea.
Astfel, un instrument durabil de gestionare agricolă poate fi acela de a lăsa o parte din culturi cu iarbă și plante naturale. Aceasta este o zonă de vegetație naturală unde polenizatorii pot trăi.
Aceste animale, ca și albina, vor ajunge să polenizeze culturile, fapt care le îmbunătățește considerabil performanța. Aceste tipuri de strategii de intensificare ecologică s-au dovedit foarte utile.
În afară de beneficiile evidente ale polenizării, zonele mai puțin optime pot fi lăsate necultivate pentru aceasta, obținându-se astfel un dublu beneficiu. În Anglia, un studiu a arătat că zonele cu cel mai mare procent de plante sălbatice au avut un randament cu până la 35% mai mare decât cele plantate.
Limitele naturale: o oază pentru animale
În această secțiune, vom aborda importanța limitelor pentru biodiversitate. O graniță este toată acea marjă între câmpurile cultivate care menține vegetația sălbatică.
Înainte de mecanizarea industriei agricole, aceste limite erau comune în domeniile multor zone. Astăzi, utilizarea mașinilor face ca aceste rămășițe de vegetație naturală să fie o pacoste pentru trecerea tractoarelor și recoltatoarelor, astfel încât acestea sunt de obicei eliminate.
Politicile agricole au avut tendința parcelele concentrate pentru a îmbunătăți randamentul, care a provocat uneori dispariția acestor pete de vegetație.
Astfel încât, intensificarea agricolă a dus la dispariția granițelor, care sunt un refugiu pentru numeroase păsări, mamifere și insecte, esențiale pentru dinamica ecosistemului. Dacă aceste mici oaze ale naturii dispar, la rândul lor ele pier adăposturi pentru căprioare, lupi, vulpi și o multitudine de alte animale care trăiesc în zonele agricole.
Cu toate acestea, noile directive agricole ale Uniunii Europene promovează crearea de spații naturale între culturi, care pot fi o soluție eficientă pentru menținerea faunei și florei sălbatice a câmpurilor.
O utilizare rezonabilă a resurselor
În cele din urmă, este important să subliniem că, pentru ca agricultura să fie respectuoasă cu mediul și animalele, este așa este esențial să se utilizeze în mod rezonabil resursele oferite de natură.
Prin urmare, este recomandabil să avem o agricultură care să utilizeze în mod rezonabil apa pe care o avem. În locurile cu apă puțină sau limitată, este de preferat agricultura tradițională cu secerare pluvială.
Apa este cea mai prețioasă resursă, precum și limitată. Deci, dacă vom face o utilizare durabilă a acesteia, culturile vor putea fi menținute în timp și această resursă va rămâne în continuare pentru ecosistem: atât natura, cât și noi vom câștiga.
În concluzie, o agricultură durabilă și ecologică poate aduce beneficii pentru noi și pentru flora și fauna planetei. Dacă respectăm procesele naturale și nu abuzăm de resurse, atât ecosistemele, cât și culturile vor beneficia.
