Caracele țestoase reprezintă cea mai distinctivă trăsătură fizică a lor, dar dincolo de a le oferi un aspect unic, această structură îndeplinește și o funcție de apărare esențială pentru supraviețuirea lor. În continuare, prezentăm principalele aspecte morfologice ale carapacei țestoasei.
Cum se fac carapacele de broasca testoasa?
Coaja țestoasă este o structură osoasă formată din mai multe plăci osoase care dezvăluie o origine dermică. Aceste plăci sunt complet acoperite de solzi care provin din epiderma cornoasă a animalului.
Este un strat protector extern, care la rândul său este format din diverse scuturi care acumulează β-keratina. În ciuda faptului că sunt subțiri, scuturile epidermice sunt înzestrate cu o mare rigiditate și sunt separate de partea osoasă printr-un țesut vascular fin.
Dezvoltarea carapacei începe cu o transformare radicală în timpul formării cutiei toracice a țestoasei. În acest proces se observă o hipertrofie a dermei care permite constituirea celor 50 de oase dermice care constituie cochiliile țestoaselor.
Ca o consecință a acestei dezvoltări, este cauzată reorganizarea și restructurarea altor structuri, cum ar fi craniul, pelvisul și scapulele. Rezultatul este un plan osos deosebit în întregul regn animal.
Rezumând, coaja are o formațiune dublă. Este parțial derivat din endoscheletul animalului (oasele dermice), dar prezintă și un strat keratinos derivat din epiderma acestuia (solzii de protecție).Fiind împreună, plăcile și solzii constituie un fel de armură de o rigiditate și o duritate remarcabile care protejează țestoasele de prădătorii lor.
Diviziunea și structura cochiliei
Portiunea dorsală sau superioară a carapacei unei țestoase se numește carapace. În interior, găsim coloana vertebrală și coastele reptilei fuzionate. Această constituție limitează semnificativ capacitatea de mișcare a țestoaselor, motiv pentru care mișcările lor sunt lente și oarecum inegale.
La rândul său, partea ventrală sau inferioară a carapacei se numește pastramă sau pieptar, alcătuită din nouă plăci osoase și în jur de 12 sau 13 scute.
Această structură este împărțită în trei părți: lobul anterior, unde găsim plăcile humerale și gulare; portiunea mediana, formata din placi abdominale si pectorale; și lobul posterior, unde se află plăcile femurale și anale.
Pe lângă aceste două porțiuni principale majore, cochiliile broaștelor țestoase includ și următoarele părți:
- Podul: este ansamblul de oase și scuturi care leagă carapacul cu plastronul.
- Cavitatea celomică: este formată din spațiul intern al cochiliei. În ea găsim organele vitale ale țestoasei, precum inima, plămânii și ficatul, scapulele, pelvisul etc.
- Deschidere anterioară: Aceasta este deschiderea situată în partea din față a corpului țestoasei. Prin el ies picioarele din față și capul animalului.
- Deschidere posterioară: aceasta este deschiderea din spate a corpului animalului, prin care ies picioarele din spate și coada broaștei testoase.
Diferite broaște testoase, diferite carapace
Aspectul cochiliilor de țestoasă variază adesea foarte mult în funcție de specia de țestoasă și de habitatul său natural. Textura sa, de exemplu, poate fi netedă, aspră, granulară și chiar amestecată în funcție de individ și de condițiile mediului în care se află.
În plus, există și așa-numitele țestoase cu carapace moale, a căror coajă este mult mai flexibilă decât la alte specii. Structura cochiliei este, de asemenea, asociată cu mediul în care trăiește.
Specia de țestoasă de mare care vin la țărm doar pentru a cuibări au o carapace hidrodinamică. Formatul său este vizibil mai îngust în spate și mai larg în față. Acest lucru le permite să se miște cu mare agilitate și eleganță în apă, dar le oferă un mod oarecum stângaci de a merge pe uscat.
În plus, multe specii acvatice își schimbă adesea scuturile periodic pe măsură ce se dezvoltă și îmbătrânesc. Frecvența căderii și creșterii noilor scute depinde de metabolismul fiecărei specii.
Carapa și vârsta țestoasei
Sarcina de a calcula vârsta unei țestoase și de a estima longevitatea acesteia este destul de complexă, ținând cont de faptul că multe aspecte pot influența speranța de viață a acesteia.Cu toate acestea, cea mai ușoară metodă de a calcula vârsta unei țestoase este să te uiți la liniile formate pe coaja acesteia.
Când țestoasa este proaspăt eclozată, coaja ei este netedă și prezintă plăci foarte mici. Pe măsură ce corpul său se dezvoltă, plăcile cresc și ele, adăugând linii pe scuturile carapacei în fiecare an. Din acest motiv, ele sunt numite striuri de creștere. Numărându-le, putem estima vârsta țestoasei în ani umani.
