Câinii domestici masculi pot suferi de numeroase afecțiuni ale reproducerii, dar poate le subestimăm mai des, deoarece bolile la femele par mai flagrante.
Această credință este într-o oarecare măsură de înțeles, deoarece femelele au a priori „mașini” mai complexe. Chiar si asa, cand vine vorba de suferinta de boli, masculul nu ramane in urma. Aici vă prezentăm cele mai frecvente trei patologii de reproducere pe care le poate suferi un câine mascul.
1. Parafimoza de temut
Parafimoza se referă la momentul în care penisul nu se poate întoarce la locul său obișnuit, în interiorul preputului. Cauzele sunt variate, dar se remarcă următoarele:
- Orificiul prepuțial foarte mic (sau prepuțul foarte scurt), de obicei din cauza malformațiilor congenitale.
- Piele sau păr care împiedică regresia preputului la locul său natural.
- Cel mai rar caz: afecțiunea neurologică care împiedică retracția penisului.
Problema este că această patologie, dacă nu se rezolvă rapid, poate deveni o urgență. Preputul comprimă glandul în așa fel încât să prevină întoarcerea venoasă. Acest lucru declanșează edem și inflamație a acestuia, expunând o mucoasă foarte sensibilă, predispusă la ulcerații și necroze.
Ce ar trebui să căutăm pentru a suspecta această patologie și cum ar trebui să o tratăm
Cel mai evident lucru va fi vizualizarea penisului mereu in afara preputului, rosu si inflamat, pe langa disconfortul clar al animalului, linsul excesiv si semnele de durere in zona. Uneori te poți răni și chiar te poți mutila.
Pentru a reduce inflamația, poate fi suficient să aplicați gheață în zonă și lubrifiant pentru a permite penisului să se retragă. În cele mai multe cazuri, animalul va rezista acestei manipulări și poate fi necesară o sedare ușoară.
Acest lucru poate fi un avantaj, deoarece sedarea produce o vasoconstricție generalizată, care ajută la reducerea inflamației.
Dacă cauza de bază este un defect congenital al preputului, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru mărirea orificiului. Dacă organul ar fi deja necrozat, singura opțiune ar fi amputarea.
2. Torsiunea testiculară
Rotația unuia dintre testicule pe axa lui verticală (adică pe cordonul spermatic) este destul de gravă și poate fi produsă de diverse cauze care se încheie cu ruptura ligamentului scrotal. Consecințele vor include:
- Ocluzia vaselor de sânge care alimentează testiculul, care provoacă mai întâi umflarea acestuia și apoi necroza acestuia.
- Ocluzia canalului deferent.
- Lezarea nervilor care inervează testiculul.
Există o patologie în care torsiunea testiculară este destul de frecventă. Este vorba de testicule intraabdominale neoplazice. Prin creșterea multă dimensiune, ei trag de ligament și ajung să-l rupă.
Cum se confirmă diagnosticul? Va fi necesar să se opereze?
Torsiunea testiculară poate fi suspectată în prezența unui animal cu durere și scrot inflamat. De fapt, câinele poate chiar să refuze să meargă sau să se auto-rănească în zonă.
După cum este evident, aceste simptome vor fi utile numai dacă testiculul este la locul său; adică dacă nu există criptorhidie. În torsiunea intra-abdominală a testiculelor există de obicei o înrăutățire suplimentară a stării generale a câinelui și se poate simți o masă fermă în abdomenul caudal.
În orice caz, o torsiune a unui testicul va necesita o corecție chirurgicală, dar poate fi necesară stabilizarea pacientului în prealabil dacă circulația acestuia a fost compromisă de mult timp.
3. Prostatita bacteriana
Prostata este o glandă sexuală accesorie pe care câinii o au în partea din spate a vezicii urinare, înconjurând uretra. Uneori, această glandă este invadată de bacterii precum Escherichia coli, Staphylococcus spp. sau Streptococcus spp.
Cauza obișnuită este prezența altor patologii subiacente, precum hiperplazia de prostată sau metaplazia scuamoasă. Aceste boli sunt susceptibile de a crește numărul de bacterii din uretra prostatică, de unde și infecția.
Diagnostic
La nivel simptomatologic, câinii vor prezenta semne compatibile cu orice altă infecție, precum febră, vărsături sau dureri abdominale. Este adevărat că uneori apar semne locale (cum ar fi puroiul în orificiul uretral) care ne pot da un indiciu. Dar confirmarea va fi:
- Prin palpare rectală, unde se vor aprecia glanda dureroasă și conturul neregulat.
- Prin analize de sânge, unde vor apărea semne inconfundabile de infecție.
- Cu o urocultură, chiar, sau o citologie ejaculată.
Ce opțiuni terapeutice avem?
Va fi necesar un tratament antimicrobian destul de lung. Cel puțin până când nu se găsesc bacterii în lichidul prostatic. Abia atunci vom preveni ca boala să se cronicizeze. Pentru că dacă se întâmplă, va fi necesar să operați.
Administrarea de hormoni pentru reducerea dimensiunii prostatei poate fi de ajutor. Dar atenție! Administrarea continuă de estrogeni poate provoca metaplazie de prostată. Și așa cum am văzut mai devreme, aceasta predispune la o nouă prostatita.