Natura este plină de secrete care rămân ascunse de ochii ființei umane. De exemplu, s-ar putea să fii surprins să descoperi că din 2019, cel mai mare amfibian din lume era încă necunoscut. Cum este posibil ca un animal de 115 centimetri lungime să fi stat atât de mult în umbră?
Ca în multe alte lucruri din această viață, secretul constă în genele animalului. Dacă doriți să aflați mai multe despre cel mai mare amfibian din lume, inclusiv despre obiceiurile, morfologia și amenințările acestuia, continuați să citiți.
Despre salamandrele uriașe
Înainte de a intra pe deplin în lumea acestei ființe fascinante, este necesar să contextualizezi grupul căruia îi aparține.Salamandrele uriașe alcătuiesc familia Cryptobranchidae, care conținea până acum două specii, răspândite în China, Japonia și Statele Unite. Aceștia au fost Andrias davidianus șiCryptobranchus alleganiensis.
Salamandra gigantică chinezească (Andrias davidianus) a fost considerat cel mai mare amfibian de pe pământ. Acestea sunt câteva dintre caracteristicile sale:
- Este un amfibian cu ochi mici și un cap mare și plat.
- Are culoare închisă, în general cenușiu, cu pete.
- Poate atinge până la 50 de kilograme și 18 metri lungime.
- Se hrănește cu insecte, pești, alți amfibieni și raci printre alte prade.
- Voziunea sa este foarte limitată, așa că vânează cu ajutorul nodurilor senzoriale împrăștiate pe tot corpul său, care detectează vibrațiile în apă produse de prada sa.
Salamandra gigantică chinezească a fost descrisă în anul 1837, așa că este normal ca în acest moment toți cititorii să se întrebe: cum este posibil ca o nouă specie să fi fost descoperită în anul 2019? După cum am indicat anterior, secretul constă în genetică.
Cel mai mare amfibian din lume
Un studiu realizat recent, publicat în revista Ecology and Evolution, ne oferă răspunsuri la întrebarea pusă anterior. Prin analiza genetică a probelor din muzee, s-a descoperit că specia Andrias davidianus nu era doar una, ci cel puțin trei diferite.
Unul dintre ei este Andrias sligoi, salamandra gigantică din sudul Chinei. Acest lucru a fost descris în 1924, dar în absența dovezilor genetice ale diferenței sale ca specie, a ajuns să fie inclus indistinct cu A. davidianus. Acest studiu salvează diferențierea suspectată anterior, deoarece Andrias sligoi nu este doar o specie diferită, ci și cea mai mare salamandră uriașă din lume.
Această descoperire recentă este fascinantă, întrucât cea mai mare specie de amfibieni din lume a fost, până de curând, inclusă într-o specie care nu îi aparținea.Analizele genetice și studiile de laborator permit ca aceste diferențieri să se facă la specii care, după ochi, sunt practic aceleași.
Care este semnificația acestei descoperiri?
Dincolo de obținerea cunoștințelor, care prin ele însele validează cercetarea, aceste date au o utilitate practică. Conform listei roșii a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN), salamandra gigantică din China este în pericol critic.
Cele mai mari pericole cu care se confruntă acești amfibieni giganți sunt pierderea habitatului, braconajul și modificarea dinamicii lor naturale prin creșterea animalelor. Oricât de ciudat ar părea, aceste specii sunt ținute în ferme datorită interesului lor culinar și a cărnii prețuite. În instalațiile pregătite pentru aceasta, salamandrele se numără cu mii, dar populațiile sălbatice sunt serios amenințate.
În trecut, aceste ferme obișnuiau să elibereze exemplare crescute în captivitate în sălbăticie pentru a încuraja repopularea salamandrelor.Neștiind că Andrias davidianus nu era o singură specie, ci cel puțin trei, ar fi putut elibera specia greșită în locul nepotrivit. Acest lucru ar favoriza competiția pentru resurse, transferul de boli și hibridizarea între specii, ceva dăunător pentru populațiile naturale.
De aceea este atât de esențială cunoașterea diferitelor specii care alcătuiesc genurile de ființe vii. Fiecare dintre ele necesită îngrijire și un teritoriu specific, așa că amestecul inconștient nu poate decât să înrăutățească situația.
Cercetarea este esențială
După cum am văzut, studiile genetice ale populațiilor de animale sunt esențiale pentru supraviețuirea și bunăstarea lor. Nu putem uita că fără știință nu există cunoștințe, iar fără ea, planificarea programelor de protecție este total imposibilă.
De aceea de aici încurajăm cititorii să se intereseze de panorama științei care înconjoară lumea animală. În mod asidu, se produc descoperiri fascinante ca aceasta care facilitează conservarea animalelor în mediul lor natural.