Păsările de pradă se caracterizează prin capacitatea lor incredibilă de a-și vâna prada. Cu toate acestea, acest lucru provoacă un conflict cu fermierii, crescătorii de păsări și crescătorii de iepuri, deoarece animalele pe care le cresc sunt pradă ușoară pentru acești prădători. În consecință, persoanele afectate au ales să folosească otrăvuri pentru a ucide păsările și a evita pierderile economice.
Marea problemă cu momelile otrăvitoare este că omoară orice organism care le mănâncă. Prin urmare, nu doar păsările care îi afectează pe producători sunt în pericol, ci toată fauna din apropiere. Un grup de animale cunoscut sub numele de Poison Sentinels își riscă viața pentru a opri această practică periculoasă.Află mai multe despre ei în acest spațiu.
Momeli nocive
Unii producători folosesc resturi de carne impregnate cu insecticide pentru a ucide păsările. În acest fel, ei încurajează animalele să mănânce aceste „premii” ușoare și reușesc să le otrăvească. Deși poate părea un proces rapid, exemplarele în stare de ebrietate suferă o moarte dureroasă care este însoțită de convulsii, dificultăți de respirație și spasme.
Totul se întâmplă la câteva minute după ce pasărea consumă momeala. Cu toate acestea, cât de rapid și cât de eficient este depinde de tipul de otravă utilizat. De exemplu, în Spania cel mai utilizat insecticid pentru eradicarea păsărilor de pradă este aldicarb, care ucide pasărea în doar 15 minute.
Efectele otrăvirii
Momelile otrăvitoare încearcă să elimine speciile care sunt „dăunătoare” oamenilor și afacerilor lor agricole.Cu toate acestea, în multe cazuri ajung să afecteze alte animale care nu au nicio legătură cu problema. Unele dintre organizațiile cele mai afectate de această practică imorală sunt următoarele:
- Păsări de pradă: printre cele mai răspândite se numără vulturul negru, vulturul grifon, vulturul egiptean și zmeul roșu. Ei reprezintă grupul cel mai afectat (35% din cazuri).
- Animale domestice: ingerarea accidentală de otrăvuri de către câini (21% din cazuri).
- Carnivore terestre: există victime precum lupul iberic, ursul brun și râsul iberic, printre altele (9% din cazuri).
Conform unui raport întocmit între Fondul Mondial pentru Natură și Societatea Spaniolă de Ornitologie, între 1992 și 2017 un total de 21.260 de animale otrăvite au murit în Spania. Acestea reprezintă însă puținele cazuri în care au fost găsite dovezi ale evenimentului (aproape de 10 sau 15% din total).Din acest motiv, se crede că problema poate fi mult mai gravă.
Această inexactitate se datorează imposibilității de a recupera toate păsările care mor din cauza otrăvirii. În plus, dacă corpurile sunt mâncate de alte animale, problema se agravează, deoarece compușii toxici sunt încă prezenți în carnea lor. În consecință, se acumulează efecte secundare care doar dăunează mai mult naturii.
Practica ilegală aproape imposibil de detectat
La începutul anilor 1980, otrăvirea animalelor sălbatice era legală. Cu toate acestea, această practică a început să devină prea populară și a făcut ca multe specii să fie aduse în pragul dispariției. Din acest motiv, în 1989 mai multe reglementări au interzis utilizarea acestor substanțe, cel puțin în Spania.
Legile pedepsesc cu închisoare și amenzi folosirea momelilor otrăvite pentru a controla păsările de pradă. În ciuda acestui fapt, multe cazuri nu pot fi detectate deoarece dovezile (corpurile animalelor otrăvite) nu sunt găsite.În consecință, crima rămâne nepedepsită (și rămâne populară și astăzi).
Utilizarea GPS-ului la păsări
Cu tehnologia GPS este posibil să urmăriți păsările pentru a le observa comportamentul. Această nouă tehnică de urmărire se numește telemetrie la distanță și a devenit faimoasă pentru utilitatea sa în înțelegerea și mai bine a ecologiei animalelor. În plus, aceste strategii pot fi utile în combaterea otrăvirii cu răpitoare.
În martie 2010, în timp ce urmărea un vultur egiptean etichetat GPS, s-a descoperit că acesta fusese otrăvit în apropierea primăriei din Siruela (Spania). Din fericire, a fost posibil să-și recupereze corpul datorită tehnologiei care a permis localizarea specimenului cu o mai mare precizie. În plus, a început o căutare pentru a găsi posibilul vinovat în moartea păsării.
Justiția a ajuns până în iunie 2013, cu un proces care l-a pus pe fermierul responsabil să plătească o amendă de 30.000 de euro și 3 ani de descalificare din producția sa.Acest fapt a scos în evidență utilitatea utilizării tehnologiei GPS la păsări, deoarece în acest fel persoana responsabilă de otrăvire poate fi urmărită pentru a-l pedepsi. De parcă nu ar fi de ajuns, vă permite și recuperarea cadavrului care servește drept probă în instanță.
Santinelele otravitoare care își riscă viața
În iulie 2021, Fondul Mondial pentru Natură (sau WWF pentru acronimul său în engleză), și-a lansat programul „Sentinels of Poison”. Acest proiect este condus de 6 păsări echipate cu GPS, care urmăresc să combată amenințarea otrăvirii pe teritoriul spaniol. Datorită acestora, vor fi posibile recuperarea probelor și identificarea celor vinovați de această infracțiune.
Aceste păsări își riscă viața pentru a face dreptate însoțitorilor lor, pentru că abia atunci când sunt otrăviți poate începe căutarea făptuitorilor. Cu toate acestea, în acest fel se poate asigura că cazurile nu rămân nepedepsite. Aceasta înseamnă că santinelele otrăvitoare vor trebui să moară pentru a combate aceste practici ilegale.
Cu această practică, nu vrei ca santinelele să moară. Pur și simplu se așteaptă să poată înregistra otrăvirea dacă apare în mod natural.
Cei 6 membri ai acestei echipe santinelă sunt enumerați mai jos:
- Escobalon (liderul): vultur negru mascul (Aegypius monachus) care zboară deasupra Madridului. Fiul său Iruelo a fost o victimă a otravii.
- Jara (irascibilul): femela zmeu roșu (Milvus milvus) care zboară prin cerurile Castilla-La Mancha.
- Montejo (cel amuzant): vultur egiptean mascul (Neophron percnopterus) care zboară deasupra platoului central al Spaniei.
- Yelmo (mercenarul): zmeu roșu mascul (Milvus milvus) care zboară deasupra regiunii centrale a Peninsulei Iberice.
- Timón (cel neînțeles): vultur negru mascul (Aegypius monachus) care se întinde în regiunea de sud a Spaniei.
- Salvia (unificatorul): femela zmeu roșu (Milvus milvus) responsabilă cu protejarea regiunii Extremadura, Andaluzia și Portugalia.
Utilitatea tehnologiei în conservare
Datorită GPS-ului, păsările au devenit santinele care își riscă viața pentru a-și proteja semenii de otravă. În acest fel, infracțiunea de otrăvire a animalelor nu va mai trece neobservată, ceea ce va ajuta la salvarea mai multor specii pe cale de dispariție. Deși poate că nu pare, tehnologia poate fi un aliat puternic pentru a asigura conservarea animalelor.