Conform Federației Internaționale de Cinecologie (FCI), există 343 de rase de câini recunoscute oficial în întreaga lume. Datorită selecției genetice, câinii vin în toate formele și culorile, atâta timp cât biologia speciei o permite. Din păcate, crearea unei rase creează uneori probleme: surditatea la dalmați exemplifica acest lucru.
Prevalența ridicată a surdității la această rasă este legată de ereditate, care se crede că se datorează parțial genelor care însoțesc colorația neplăcută vizibilă. Dacă vrei să știi totul despre această patologie și implicațiile ei în viața câinelui, continuă să citești.
Ce cauzează surditatea la dalmați?
Aproximativ 15-30% dintre dalmați suferă de un anumit tip de surditate pe tot parcursul vieții și, în plus, 5% au deficiențe severe la ambele aparate auditive. Această afecțiune afectează foarte mult calitatea vieții și rata de supraviețuire a câinilor, deoarece aceștia sunt mai predispuși la accidente.
Surditatea congenitală canină (CCSD) nu apare doar la dalmați, deoarece a fost înregistrată la cel puțin 90 de rase diferite. Din păcate, este adevărat că prevalența crește drastic la acești câini. Este, de asemenea, izbitor că dalmații cu ochi albaștri au șanse de aproape 3 ori mai mari să dezvolte surditate decât restul.
Deși mecanismele apariției surdității încă nu sunt pe deplin cunoscute, aceasta a fost asociată cu o lipsă de melanocite. Aceste celule, responsabile de producerea melaninei, sunt esențiale pentru dezvoltarea auzului normal.Genele cauzale nu au fost încă găsite, dar sunt asociate cu selecția genetică a rasei.
Deoarece dalmații au mutații genetice în funcție de colorarea lor, acești parametri sunt perturbați și șansele de surditate sunt mai mari.
Modele de moștenire
Conform cercetătorilor, dacă un dalmat este surd unilateral, șansele ca descendenții săi să fie surzi la una sau ambele urechi aproape se dublează. Dovezile arată că această patologie nu se datorează exclusiv mutațiilor într-o singură genă, așa că este practic imposibil de prezis dacă un câine va fi surd sau nu.
Din păcate, unii dintre acești profesioniști propun că sacrificarea este singura opțiune pentru câinii care sunt surzi la ambele urechi. Acest lucru se datorează faptului că calitatea vieții lor este redusă drastic și, în plus, afecțiunea poate cauza multe probleme pe termen lung în mediul tutorelui.
În orice caz, nu se argumentează că sacrificiul este necesar pentru dalmații surzi unilaterali. Acestea sunt animale de companie la fel de valide ca oricare altele, ale căror nevoi pot fi satisfăcute în ciuda unui mic handicap.
Chiar și așa, reproducerea exemplarelor parțial surde ar trebui interzisă pentru a împiedica caracterul să continue să curgă din generație în generație.
Simptome de surditate la dalmați
Detectarea unei probleme de auz la un câine este relativ ușoară, deoarece nu va răspunde la modelele de stimuli în mod normal. Printre cele mai frecvente semne clinice ale acestei disfuncții se numără următoarele:
- Nu răspunde la jucăriile care scârțâie, palme de aer sau clicuri în spatele urechii.
- Animalul de companie nu este capabil să-și recunoască numele și, de asemenea, nu observă intrarea tutorelui în casă.
- Câinele are probleme cu trezirea și este dezorientat atunci când o face.
- Latră excesiv și nu răspunde la lătratul altor câini.
Dacă dalmatianul tău prezintă oricare dintre aceste simptome, du-l la veterinar. După cum am spus, surditatea unilaterală nu este un impediment pentru viața câinelui, dar pierderea totală a auzului îi poate reduce drastic speranța de viață. Discutați toate opțiunile posibile cu specialistul relevant după ce primiți un diagnostic.
Un viitor promițător
Din fericire, studiile ne arată că surditatea la dalmați a scăzut în ultimele decenii. Prin selecție negativă -evitând reproducerea exemplarelor surde-, genomul rasei a fost ușor curățat, așa că acum șansele de lipsă de auz la un cățel dalmat sunt mai mici.
În orice caz, mai este un drum lung de parcurs și surditatea la dalmați este încă o mare problemă. Este necesar să se efectueze teste de auz la toți câinii care urmează să fie încrucișați, pentru că numai așa se poate preveni ca boala să continue să fie moștenită între generații.