Maimuțele păianjen sau maimuțele atelo sunt denumirile comune care desemnează o varietate de specii care aparțin genului Ateles, din familia Atelidae. Acest taxon grupează speciile de maimuțe care nu au degetul mare opozabil. În general, grupurile de atelos își petrec o mare parte a zilei odihnindu-se împreună, deoarece au tendința de a forma grupuri de 2 până la 30 de indivizi.
Ce trăsături caracterizează maimuțele păianjen
Primul lucru de menționat este că aceste specii prezintă o diversitate morfologică care a făcut dificilă clasificarea lor în cadrul genului. Acestea fiind spuse, este posibil să înțelegem controversa clasificării sale.
Astfel, în timp ce unii specialiști recunosc 4 specii, alții consideră că genul Ateles cuprinde o singură specie, cu diverse subspecii. În 2005, un raport bazat pe studii ADN a determinat existența a 7 specii în cadrul genului, A. belzebuth, A. paniscus, A. chamek, A. marginatus, A. fusciceps, A. geoffroyi și A. hybridus.
Câteva caracteristici ale acestor mamifere drăguțe:
- Sunt cea mai mare specie de maimuță din Lumea Nouă, atingând între 60 și 90 de centimetri lungime.
- Femele sunt mai mici decât bărbații.
- Toate atelidele au cozi prensile, de până la 90 cm lungime, care sunt maleabile și sensibile, foarte utile pentru prinderea obiectelor.
- Prezența unui clitoris pendulant mare și alungit este foarte caracteristică femelelor Ateles.
Unde locuiesc maimuțele păianjen din Lumea Nouă?
Maimuțele păianjen trăiesc în zone netulburate din pădurile tropicale primare. De asemenea, este stabilit că genul Ateles apare din Mexic la sud până în bazinul Amazonului în Venezuela, Bolivia și Brazilia.
Se știe că maimuțele păianjen trăiesc aproape exclusiv în pădurile tropicale cu acoperiș în alt și sunt relativ intolerante la perturbările habitatului.
Ce mănâncă maimuțele păianjen?
Sunt creaturi erbivore și le place să consume fructe. Cu toate acestea, ei mănâncă și cantități variabile de frunze, flori, nectar, lăstari tineri și insecte. După cum este firesc să presupunem, dieta fiecărei specii variază în funcție de teritoriul pe care îl ocupă și de anotimp.
De remarcat că dieta pe bază de fructe impune ca Ateles să aibă teritorii întinse pentru a recolta destule dintre ele. Din acest motiv, aceste specii prezintă o sensibilitate ridicată la schimbările de mediu.
Starea de conservare
Speciile din genul Ateles sunt clasificate ca fiind în pericol critic de către IUCN. Acest lucru se datorează distribuțiilor lor foarte restrânse, dimensiunii reduse a populațiilor lor și deteriorării habitatelor lor.
În plus, populațiile locale din mai multe subspecii sunt, de asemenea, considerate pe cale de dispariție sau vulnerabile. În toate cazurile, distribuțiile geografice restrânse, împreună cu distrugerea habitatelor și presiunile de vânătoare contribuie la precaritatea viitorului lor.
Din păcate, mărimea mare a corpului și agregările de atelide le fac pradă atractivă pentru vânători. În plus, construcția de drumuri mărește accesul în pădure pentru vânători și degradează habitatele. De asemenea, folosirea exploatării forestiere și arderii pădurilor pentru pășune și agricultură diminuează teritoriile acestora.
La speciile din genul Ateles, rata scăzută de reproducere și nevoia de a se extinde pe teritorii mari ajută la explicarea de ce sunt acum serios amenințate și ar trebui să fie vizate pentru eforturile de conservare.
Ce planuri de conservare sunt în curs?
În special, eforturile de conservare a maimuțelor păianjen sunt larg răspândite. Aceasta include înființarea de parcuri și rezervații protejate, precum și legislația care interzice vânătoarea.
Cu toate acestea, punerea în aplicare a protecției habitatului este adesea împiedicată de finanțarea insuficientă.
Fără îndoială, eforturile de educație pentru conservare și colaborările internaționale între țările din habitat și organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) pot fi eficiente, dar necesită angajamente pe termen lung la toate nivelurile.