Viziunea șarpelui are caracteristici deosebite. Cu toate acestea, cu câteva mii de specii de șerpi raportate, nu este o trăsătură care poate fi generalizată. Ochii șerpilor nu sunt foarte diferiți de ochii majorității vertebratelor terestre.
Cei mai mulți oameni de știință cred că șerpii au trebuit să-și „reinventeze ochii” cumva. Această idee este asociată cu originile sale subterane sau subacvatice. Unii șerpi au percepția amplificată. Mai jos vom explica câteva dintre cele mai curioase adaptări senzoriale ale șerpilor actuali.
Structura ochilor șarpelui
Viziunea șarpelui posedă un mecanism de focalizare a imaginii prin mișcarea lentilei înainte și înapoi. Acest lucru distinge șerpii de majoritatea animalelor care se concentrează prin schimbarea curburii lentilei.
Pe de altă parte, șarpele nu are pleoape. În schimb, are o scară oculară transparentă, care funcționează ca un fel de lentilă de contact. Este interesant de știut că această cântare este reînnoită de fiecare dată când șarpele își vărsă pielea.
În funcție de obiceiurile sale de viață, vederea șarpelui va avea diferite adaptări. De exemplu, cei mai primitivi șerpi subterani au ochi destul de simpli. Astfel, au doar tije care le permit să distingă lumina de întuneric.
Majoritatea șerpilor de zi au pupile rotunde, conuri (care vă permit să vedeți detalii și culori) și tije (sensibile la condiții de lumină scăzută).
Unii ochi sunt mai complexi
Anatomia oculară a șerpilor este de obicei foarte diversă. Deci este plauzibil ca unele specii să aibă ochi destul de complexi, chiar mai mult decât cei ai anumitor vertebrate. De fapt, sunt capabili să filtreze lumina UVA excesivă pentru a reduce cantitatea de lumină care ajunge la structura vizuală și pentru a o proteja.
Conform unui studiu publicat de Oxford University Press, moleculele care alcătuiesc conurile din ochii șerpilor sunt diferite de cele găsite la vertebrate. Aceste proteine sunt numite opsine și sunt responsabile de detectarea „culorii” obiectelor. Din acest motiv, este probabil ca aceste reptile să fie capabile să detecteze alte „culori” de care oamenii nu sunt conștienți.
Al șaselea simț asociat cu viziunea șerpilor
Viperele, pitonii, boaele, șerpii cu clopoței și alți membri ai subordinei șarpelor au „al șaselea simț”. Alte mamifere și chiar alte reptile nu se pot lăuda cu asta.
Acești șerpi au gropi speciale sau „cavități termoreceptoare”. În timp ce viperele de groapă au doar o pereche situată de fiecare parte a botului lor, pythonids au mai multe gropi labiale pe buza superioară, inferioară sau pe ambele. În ciuda faptului că au mai puține gropi, cele ale viperelor sunt mai sensibile decât cele ale pitoanelor.
Loreal Pit Organ
Această groapă sau groapă are două camere. Desigur, camera interioară are temperatura internă a șarpelui însuși. Trebuie amintit că șerpii sunt animale cu sânge rece sau poikiloterme, adică temperatura corpului lor depinde de temperatura mediului. În ceea ce privește camera exterioară, aceasta prezintă o membrană sensibilă la variațiile de temperatură din mediu.
Organul funcționează deoarece șarpele poate detecta diferența de temperatură dintre aceste două camere. Aerul din cameră se extinde când temperatura crește și activează nervul trigemen.Nervul trigemen ajunge la creier prin tectul optic, ceea ce face ca imaginea detectată de ochi să se suprapună cu imaginea în infraroșu a gropilor.
De aceea, șerpii detectează atât lumina vizibilă (așa cum facem noi), cât și radiația infraroșie în moduri imposibil de imaginat pentru noi. Experții estimează că acest sistem sofisticat poate detecta schimbări de temperatură de până la 0,002 grade Celsius.
Se știe mai multe despre acest rol extraordinar în viziunea șarpelui?
Cercetătorii au venit cu o explicație chimică pentru această abilitate uimitoare de a detecta radiația infraroșie care i-a nedumerit de zeci de ani.
Șerpii pot detecta infraroșul printr-o proteină cunoscută sub numele de TRPA1. Deci, fibrele nervoase senzoriale ale organului fosei sunt bogate în această proteină.
În mod surprinzător, noi, oamenii, avem propria noastră versiune a acestei proteine. În corpul nostru, TRPA1 funcționează în primul rând ca un detector de iritanți chimici și agenți inflamatori.
Aceste studii la șerpi au demonstrat că membrana organului fosei servește drept antenă pasivă pentru căldura radiantă. Proteina TRPA1, fiind un canal sensibil la căldură încorporat în fibrele nervoase, traduce semnalul de energie termică într-un impuls nervos.
Avantajele viziunii extraordinare a șarpelui
Este important de reținut că radiația infraroșie, sau radiația IR, este un tip de radiație electromagnetică, cu o lungime de undă mai mare decât lumina vizibilă. Radiația IR este emisă de orice corp a cărui temperatură este mai mare de 0 grade Kelvin, adică −273,15 grade Celsius.
Astfel, viziunea șarpelui, prin detectarea infraroșului, își poate vedea prada cu „viziune la căldură”. Fără îndoială, această abilitate îi permite să detecteze prezența prăzii cu sânge cald în trei dimensiuni, ceea ce ajută șarpele să-și țintească atacul.
În plus, suprapunerea imaginilor termice și vizuale în creierul șarpelui îi permite să urmărească animalele cu mare precizie și viteză. Până acum, acest sistem este cunoscut a fi extrem de sensibil, viperele pot detecta prada prin acest sistem la distanțe de până la un metru.
În sfârșit, această viziune extraordinară a șarpelui poate fi importantă și pentru a evita urmărirea prădătorilor și a altor ființe termoreglatoare.
