Termenul krill este folosit pentru a descrie aproximativ 86 de specii de crustacee care locuiesc în ecosistemele oceanice. Sunt cunoscute sub numele de euphausiide și fac parte din zooplanctonul care consumă direct fitoplanctonul marin.
Dintre acestea, cele mai cunoscute –deoarece sunt supuse pescuitului comercial– sunt krillul antarctic, krillul Pacific și krillul nordic, care corespund în principal speciilor Euphausia superba, Euphausia pacifica și, respectiv, Meganyctiphanes norvegica.
Euphasids de krill la adulți măsoară între 5 și 12 centimetri lungime. În stadiul incipient, formele larvare de krill sunt în general considerate parte a zooplanctonului marin.
În unitate este puterea krillului în ecosistemele oceanice
O trăsătură a krillului, poate cea mai importantă din punct de vedere ecologic, este natura lor gregară. Pe măsură ce aceste crustacee ajung la forma lor adultă, încep să se adune în școli uriașe, sau roiuri.
Măsura în care ajung aceste concentrații poate varia foarte mult. Au fost înregistrate roiuri cu o suprafață cuprinsă între câțiva metri pătrați și 300 de kilometri pătrați. Fără a număra bacteriile, roiurile care se întind pe kilometri întregi în toate direcțiile reprezintă cea mai mare biomasă de pe planetă.
Biomasa krill în ecosistemele oceanice, de ce contează?
Amintiți-vă că un lanț trofic este o rețea liniară de legături care începe cu organisme producătoare sau autotrofe. Acesta este cazul speciilor de fitoplancton marin cu clorofilă, care folosesc radiațiile solare pentru a-și produce hrana.
Lanțul progresează pe măsură ce organismele autotrofe devin hrană pentru organismele erbivore. Acesta este cazul fitoplanctonului care servește drept hrană pentru krill. Această nouă legătură, la rândul ei, susține alte ființe vii, până la atingerea unor specii prădătoare, precum un leu, un urs brun sau omul.
În sfârșit, lanțul culminează cu participarea speciilor detritivore care degradează deșeurile organice. Unele dintre aceste specii sunt râme. Capătul lanțului are și specii în descompunere – microbiomul – care includ ciuperci sau bacterii.
Lanțurile alimentare leagă în mod inevitabil toate organismele vii între ele prin alimentele pe care le consumăm. Fiecare nivel al lanțului trofic reprezintă un nivel trofic diferit.
Abundență și distribuție
După cum s-a menționat mai sus, biomasa de krill poate fi cea mai mare dintre toate speciile de animale multicelulare de pe planetă. Astfel, experții consideră că krill-ul din ecosistemele oceanice reprezintă cele mai abundente și de succes animale de pe Pământ.
Krill sunt exclusiv marini și sunt distribuite în oceanele lumii, de obicei la adâncimi de până la 200 de metri. Gradientul său de distribuție este frecvent asociat cu caracteristicile termice ale coloanelor de apă.
În plus, prezența lor este, de asemenea, asociată cu alte caracteristici particulare ale ecosistemului oceanic, cum ar fi zonele de upwelling. Upwelling-ul este cunoscut sub numele de ridicarea maselor adânci de apă – bogate în minerale și nutrienți – care provin din zona abisală a oceanului spre suprafața marină.
Krill au capacitatea de a deplasa distanțe mari pe verticală. De cele mai multe ori, roiurile de krill rămân scufundate în apă în timpul zilei și iau la suprafață doar noaptea.
În esență pentru hrana lor, multe specii efectuează migrații verticale abrupte zilnice, mișcându-se adesea peste 200 de metri noaptea. Nu se știe de ce roiuri sunt văzute ocazional la suprafață în timpul zilei.
Experții speră că informații detaliate despre deplasările lor verticale zilnice pot oferi date pentru a înțelege mai bine rolul lor în ciclurile de viață ale ecosistemului oceanic.
Importanța economică a krillului în ecosistemele oceanice
Krill este un rezervor de cantități mari de oligoelemente, vitamina A, diverse vitamine B și acizi grași esențiali. Pasta de krill sau componentele derivate din krill pot fi folosite ca hrană pentru animale și în dietele terapeutice pentru oameni.
Cea mai mare importanță este ecologică, deoarece krill-ul formează o parte importantă din dieta multor animale. Și este hrana balenelor, focilor, a nenumărate specii de pești, păsări și, într-o măsură mai mică, a omului.
Astfel, orice factor care provoacă o scădere a populației de krill din ecosistemele oceanice poate avea efecte de amploare asupra ecosistemului oceanic.De exemplu, scăderea speciilor de fitoplancton consumate de krill poate duce la o scădere a populației altor specii marine care se hrănesc cu krill sau indirect cu alte specii din același lanț trofic.