Deșertul Sahara este unul dintre cele mai vaste și mai dure ecosisteme de pe planetă. Este al treilea deșert ca mărime din lume, după Antarctica și Arctica, care se încadrează în categoria deșerților înghețați.
Geografia deșertului Sahara
Numele acestui deșert provine de la cuvântul arab ṣaḥrāʾ, care înseamnă „deșert”, precum și de la pluralul său, ṣaḥārāʾ. Este, de asemenea, legat de adjectivul ashar, care este folosit pentru a descrie culoarea roșiatică a câmpiilor fără vegetație.
Deșertul Sahara se întinde pe cea mai mare parte a Africii de Nord. Cu o extindere de peste 9.065.000 de kilometri pătrați, ocupă aproape la fel de mult ca și Statele Unite.
‘Marele Deșert’ este împărțit în Sahara de Vest, Munții Hoggar, Munții Tibești și Munții Aerului. Cel mai în alt punct din Sahara este vulcanul Emi Koussi, în alt de 3.415 metri.
Viața înainte și după deșert
Cu mii de ani în urmă, Sahara avea suficiente rezerve de apă pentru a susține animalele și oamenii care locuiau în pământul din jur.
Mai multe studii au arătat că Sahara era o zonă fertilă, plină de viață, care a fost chiar acasă la crocodili. Fosilele studiate au dus la descoperirea unor specii de dinozauri care au trăit în zonă, precum Afrovenator sau Ouranosaurus.
Diverse picturi rupestre ne vorbesc și despre girafe, elefanți și lei care au trăit cândva în ceea ce noi cunoaștem acum drept cel mai mare deșert de pe Pământ. Astăzi, nici fauna, nici flora nu au nimic de-a face cu ceea ce a fost în trecut.
Ca punct de biodiversitate excepțional, avem Valea Nilului și partea de nord a deșertului, unde cresc plante tipice pentru clima mediteraneană, precum măslinul.
Schimbarea climatică devastatoare din Sahara a avut loc în anul 1600 î.Hr., după o schimbare a axei Pământului care a provocat o creștere neobișnuită a temperaturilor. Fauna care supraviețuiește în aceste condiții dure este formată în esență din scorpioni, șerpi, cămile și specii mici de rozătoare, printre altele.
Scorpionul pe care îl putem găsi în această zonă măsoară până la 10 centimetri și este unul dintre cei mai otrăvitori care există. Cel mai mare mamifer pe care îl putem găsi este Addax nasomaculatus, numit și simplu addax.
Șacalii și hienele locuiesc, de asemenea, în dune și sunt principalii prădători atât ai addax, cât și ai cămilelor. Vulpea mică și compactă din deșert este un alt carnivor din deșert care trăiește în tunelurile pe care le sapă în nisip pentru a se izola de căldură.
Problema deșertificării
Dacă Sahara a trecut de la a fi o zonă de pământ fertil și de faună și floră diversă la a fi zona aridă și nelocuită pe care o cunoaștem astăzi, s-a datorat schimbării menționate mai sus a axei terestre care a dus la o creșterea temperaturilor prea mare pentru viață.
În cazul Saharei, vorbim de un caz de deșertificare, întrucât degradarea mediului s-a datorat unor cauze naturale. În prezent, problema cu care se confruntă zonele noastre este deșertificarea, în care degradarea este cauzată de acțiunile omului.
Inclus în Convenția ONU de Combatere a Deșertificării din 1994, este definit ca „procesul de degradare a terenurilor din zonele aride, semiaride și uscate subumede, rezultat din diverși factori climatici și umani”.
Principalele cauze care pot duce la acest fenomen sunt:
- Factori ecologici, cum ar fi tipul de sol și ecosistemul.
- Acțiunea omului, în special legată de defrișări, care duce la eroziunea solului care dăunează stratului fertil al pământului până la punctul de a îngreuna din ce în ce mai mult regenerarea stratului de vegetație. Incendiile și supraexploatarea acviferelor au și ele aceleași rezultate.