În 2006, o expediție științifică în Islanda care urma să studieze cu atenție viața moluștelor a găsit o scoică cu caracteristici deosebite. După ce l-au observat în detaliu, au descoperit că acesta era un exemplar unic. A fost numită scoica Ming și s-a dovedit a fi cel mai longeviv animal.
Ce a fost expediția care a găsit scoica Ming în căutarea?
Oamenii de știință din întreaga lume efectuează adesea expediții în Islanda și în jurul acesteia cu intenția de a-și studia moluștele. În apele reci au fost găsite specii foarte longevive și acest lucru a mobilizat comunitatea științifică care încearcă să înțeleagă procesul de îmbătrânire.
Cu inelele sale cunoaștem schimbările care au avut loc în mare și în clima acesteia în timpul vieții acestei moluște.
Vrecile islandeze sunt studiate pentru că sunt bivalve foarte longevive. Ele pot răspunde la anumite necunoscute despre procesul de îmbătrânire. Acest lucru se datorează faptului că în fiecare an ei adaugă un nou inel pe coajă, la fel ca copacii, iar analizând aceste inele putem afla istoria oceanelor.
Cu inelele sale cunoaștem schimbările care au avut loc în mare și în clima acesteia în timpul vieții acestei moluște.
De ce a fost numită scoică Ming?
Când oamenii de știință au început să o studieze, și-au dat seama că scoica avea sute de ani. La început s-a crezut că s-a născut când dinastia Ming a domnit în China și de aceea a fost botezată cu acest nume.
Pe măsură ce investigațiile au progresat, s-a descoperit că ar putea avea mai mult de 500 de ani, adică mai bine de jumătate de mileniu.
Moartea scoicii Ming
Făcând parte dintr-un studiu al multor crustacee colectate, scoica Ming a fost inclusă printre acestea. Aceste investigații constau în prelevarea de mostre din coaja acestuia și odată deschisă, animalul moare.
Echipa de cercetare de la Universitatea Bangor a declarat că particularitatea bivalvei era încă necunoscută la începutul analizelor și, prin urmare, când au descoperit importanța sa, era deja prea târziu pentru a-l salva.
Creica Ming, cel mai longeviv animal, a murit înainte ca valoarea sa să fie cunoscută.
Cum studiezi scoici?
Metoda de studiu este sclerocronologia și constă, în cazul scoicilor, în deschiderea cochiliei. Nu se știe întotdeauna dacă molusca este încă în viață. Dar dacă este, va muri când va fi deschis. Cu această metodă, inelele de coajă sunt numărate din interior.
Pentru toate acestea, oamenii de știință care au studiat scoica Ming nu știau că este încă în viață și că a fost printre noi de atâtea secole.
În apărarea lor, ei au comentat că animalele din aceeași specie sunt consumate zilnic în comerț și că este posibil să mâncăm scoici vechi de sute de ani la prânz. Argumentul lor cel mai puternic a fost că au observat că scoica poate fi foarte veche doar când studiile au început deja.
Ming clam, cel mai longeviv animal, în titluri
Când știrile despre vârsta scoicii Ming au apărut, descoperirea ei a ajuns pe prima pagină a ziarelor. La fel și vestea nefericită a morții sale în anchetă. Această situație a dus la mai multe proteste împotriva Universității Bangor, care era responsabilă de cercetare.
Chiar și așa, studiul lor a dus la publicarea unei lucrări de în altă calitate în revista științifică Age, în 2013. În aceasta, autorii au descris relația dintre longevitatea tuturor speciilor studiate.
Cel mai longeviv animal nu a folosit prea multe resurse ca răspuns la factorii de stres externi. Scoica Ming avusese o existență pașnică.
Poate fi mai multe scoici Ming în mare
Este foarte probabil ca scoica Ming să nu fie singura cu longevitate. Comunitatea științifică arată o părere unanimă în a se asigura că în Islanda și coastele arctice ar exista scoici și mai bătrâni.
Și la fel de importantă ca și bivalvele cu viață lungă sunt informațiile pe care ni le pot oferi. Din moment ce oceanele au experimentat modificări ale curenților, ultima cu aproximativ 400 de ani în urmă, în Mica Eră de Gheață.
Cochiliile de stridii, scoici, midii, homari și melci de mare, la speciile longevive, prețuiesc istoria oceanelor și arată viteza schimbărilor recente.
Viitorul cercetării marine
În prezent, oceanele sunt afectate de emisiile de CO2, iar coralii și cochiliile de moluște sunt mărturie. Acidificarea apelor marine poate dăuna reproducerii speciilor și supraviețuirii economiilor care depind de pescuit. Temperaturile ridicate care lovesc oceanul afectează populațiile faunei marine ale acestuia.
Ținând cont de faptul că speciile marine contribuie și cu acizi grași nesaturați în alimentația umană, beneficiind sistemul cardiovascular, se înțelege importanța susținerii cercetării științifice și a găsirii unor metode de studiu mai sigure pentru viața marine.