Legătura dintre pisică și umanitate a început cu mult timp în urmă, probabil la mijlocul anilor 7000 î.Hr. De atunci, niciun alt animal nu a experimentat o relație atât de schimbătoare cu oamenii.
Pentru a vorbi despre numeroasele interpretări ale pisicii din istorie, ar fi nevoie de mult mai mult decât un scurt articol. Dar astăzi vom încerca să evidențiem momentele cheie care au marcat modul în care umanitatea s-a raportat la pisoi până în zilele noastre.
Pisica din Egiptul Antic
Povestea pisicii din Egiptul Antic este adesea legată de zeița Bastet, cunoscută și sub numele de „steaua Sirius”.Reprezentările acestei divinități au fost întotdeauna asociate cu feline și puteau fi reprezentate ca o pisică neagră sau ca o femeie cu cap de felină.
Cultul zeiței Bastet a fost deosebit de popular în orașul antic Bubastis, unde au fost găsite numeroase pisici mumificate. Se estimează că aceste pisici au fost considerate a fi încarnările însăși zeiței Bastet. Prin urmare, atunci când au murit, au fost demni de ritualul mumificării, la care aveau acces doar nobilii și faraonii.
În Egiptul Antic, zeița Bastet era protectorul caselor și al femeilor însărcinate și avea puterea de a alunga spiritele rele. Datorită spiritului ei de paznic, Bastet avea o latură iubitoare și pașnică, dar a arătat și o latură feroce și încăpățânată.
Pe lângă evoluția sa din punct de vedere al cunoașterii, civilizația egipteană s-a remarcat și prin dragostea și respectul față de animale.Chiar și civilizațiile antice, precum grecii, menționează cu oarecare uimire obiceiul egiptenilor de a-și împărți casa cu animalele și de a le considera parte a familiei lor.
Cea mai reușită încercare de domesticire în Egiptul Antic a fost tocmai cu pisicile. Aparent, respectul reciproc pentru libertatea și autonomia fiecărui individ a fost cheia întăririi legăturii dintre om și felin în societatea egipteană.
Pisica din povestea Potopului Universal
Potopul Universal este una dintre cele mai cunoscute povestiri biblice și există multe reprezentări artistice ale acesteia. Acestea spun povestea lui Noe și a familiei sale, care primesc de la Dumnezeu misiunea de a construi un chivot uriaș pentru a salva câte o pereche din fiecare specie de marele potop de pe Pământ.
Dar ceea ce mulți nu știu este că povestea arca lui Noe este și una dintre cele mai vechi versiuni referitoare la nașterea pisicilor.Dacă rămânem la povestea inițială, vom vedea că Noe nu și-a pus niciodată câteva pisici pe arca lui. Dintr-un motiv simplu: se pare că nu existau încă pisici pe suprafața planetei noastre.
Totuși, se spune că Noe a fost surprins de reproducerea accelerată a șobolanilor, care a devenit o problemă din cauza rezervelor limitate. Neștiind cum să rezolve acest conflict, Noe îi cere lui Dumnezeu să-l călăuzească: el îi spune că ar trebui să mângâie capul leului de trei ori la rând.
Neînțelegând pe deplin îndrumarea divină, Noah continuă să mângâie capul pisicii mari. Cea mai mare surpriză a lui apare atunci când, după ce a terminat a treia mângâiere, leul scoate un strănut puternic și alunga câteva pisici prin nări.
Repede, pisicuțele par să-și fi înțeles rostul pe barcă și au putut controla suprapopularea rozătoarelor prin talentul lor natural la vânătoare.
Pisica în Evul Mediu
Evul Mediu a fost, fără îndoială, cea mai crudă perioadă pe care au trăit-o pisoii după apropierea lor de oameni. Timp de mai bine de 10 secole, pisicile – în special cele negre – au fost persecutate și arse pe rug pentru presupusa lor relație cu practica vrăjitoriei.
În anii mai extremi a fost posibil să se găsească referiri la pisoi ca „creaturi satanice”. Comportamentul lui, obiceiurile sale nocturne și chiar mitul celor șapte vieți erau asociate cu mișcări eretice.
Dintre numeroasele credințe false despre pisică în Evul Mediu, se spunea că ochii ei luminau cele mai întunecate nopți pentru ca vrăjitoarele să-și poată îndeplini ritualurile satanice. O altă legendă comună a fost că diavolul însuși a luat forma unei pisici negre pentru a „infiltra” oamenii.
Din păcate, există cei cărora le este frică încă de pisicile negre din cauza credințelor false promovate în Evul Mediu.Prin urmare, merită sfătuit că știm cu toții povestea adevărată a pisicii, precum și limbajul corpului, prin care își exprimă personalitatea.