Percepția trecerii timpului este doar un alt aspect al evoluției și supraviețuirii, cred oamenii de știință. Studiile au sugerat că pentru o muscă, lumea pare să se miște de aproximativ 7 ori mai lent decât o face pentru oameni.
Animalele cu corp mic, cu rate metabolice rapide, precum păsările colibri, percep mai multe informații într-o unitate de timp. Aceasta înseamnă că aceștia experimentează acțiunea mai lent decât animalele cu corp mare cu metabolism mai lent, inclusiv oamenii.
Cum se măsoară percepția trecerii timpului?
Să ținem cont de faptul că toate ecranele de televiziune, computer și cinema pâlpâie. Ochiului uman, lumina pâlpâitoare dă iluzia unor imagini constante, ceea ce se datorează frecvențelor în alte la care funcționează aceste afișaje.
Așadar, a fost măsurată percepția relativă a timpului – unică pentru fiecare specie. Aceasta se numește „rată critică de fuziune a pâlpâirii”. Această frecvență de îmbinare este punctul în care fulgerele de lumină par să se contopească în ochii privitorului. Astfel, o sursă de lumină intermitentă în mod obiectiv dă iluzia de a fi constantă.
Percepția timpului la oameni
Când batem la o ușă, noi, oamenii, percepem o colecție de evenimente simultane, care combină sunetul, vederea și senzația tactilă. În realitate, informațiile – în diferitele sale modalități care provin din aceeași sursă – circulă în creier pe căi diferite.
De fapt, informațiile ajung la centrele de procesare în momente diferite. Prin urmare, este rezonabil să presupunem că creierul trebuie să cupleze controlul senzorio-motor și procesarea informațiilor pentru ca noi să percepem „acum”.
Pe baza acestor fapte, în opinia experților, interpretarea diferitelor modalități senzoriale care par să apară simultan necesită procesarea informațiilor caracteristice creierului uman. Acest proces este cel care ne oferă reprezentarea timpului uman.
În cazul altor animale, percepția trecerii timpului va fi influențată de modul în care sistemul lor senzorial gestionează informațiile despre poziție și viteză.
Mărimea contează
Muștele pot detecta clipirea unei lumini intermitente de până la patru ori mai rapid decât oamenii. Aceasta explică modul în care muștele pot evita să fie strivite.
Muștele percep „timpul” nostru ca pe loc cu încetinitorul, oferindu-le suficient timp pentru a scăpa. Desigur, timpul chiar trece cu aceeași viteză.
Ochii lui Fly trimit actualizări la creierul lor mult mai frecvent decât ochii umani, iar procesele lor de gândire sunt la fel de mult mai rapide decât ale noastre.
Cercetările sugerează, de asemenea, că cu cât un animal este mai mic și cu cât rata metabolică a acestuia este mai rapidă, cu atât va percepe mai lent trecerea timpului.
Animalele studiate au acoperit peste 30 de specii, inclusiv rozătoare, anghile, șopârle, găini, porumbei, câini, pisici și țestoase piele.
Cercetările sugerează că într-o gamă largă de specii, percepția timpului este direct legată de dimensiune.
Aceste studii evidențiază importanța percepției timpului la animale. În natură, capacitatea de a percepe timpul la scară foarte mică poate fi diferența dintre viață și moarte.
Avantajele unui canal de comunicare secret
Ecologia pentru un organism este totul despre a găsi o nișă în care să aibă succes pe care nimeni altcineva nu o poate umple.
Este un fapt că registrul auditiv al multor animale le permite să audă sunete în spectre în care urechea umană nu funcționează. În mod similar, este posibil ca unele animale să exploateze diferențele dintre specii în percepția timpului în avantajul lor.
De exemplu, multe specii – cum ar fi licuricii și animalele de adâncime – folosesc lumini care clipesc ca semnale. Este posibil ca speciile prădătoare mai mari și mai lente să nu poată decoda aceste semnale.
Dacă sistemul vizual al prădătorului nu este suficient de rapid, această comunicare vizuală poate oferi semnalizatorilor un canal secret de comunicare.
Notă finală
Avem încă multe de învățat despre percepția asupra trecerii timpului la animale. Aceste tipuri de studii sugerează că percepția trecerii timpului constituie o dimensiune care nu a fost foarte explorată, în care animalele se pot specializa.
Este nevoie de mai multe cercetări pentru a înțelege cum animalele își folosesc abilitățile de mișcare lentă, este posibil să existe aspecte ale vieții animale care pot fi invizibile pentru ochii noștri.
