Capybara: cea mai mare rozătoare din lume

Capibara (Hydrochoerus hydrochaeris) este o rozătoare din familia Caviidae, considerată cea mai mare specie de rozătoare din lume. Este surprinzător să afli că un capibară adult poate crește până la 1,30 metri lungime și poate cântări 65 de kilograme.

În plus,este o specie care locuiește strict în America de Sud. Aria sa se extinde în cea mai mare parte a Braziliei, Uruguay, Venezuela și Columbia, ajungând la sud până la pampas argentinieni și la vest până la regiunea andină.

Având în vedere răspândirea sa largă, este de înțeles că este cunoscut printr-o listă lungă de nume comune, inclusiv capibara, chigüire, ñeque și porcul de apă.

Ce mănâncă și unde locuiește?

Această specie este erbivoră, hrănindu-se în principal cu ierburi și plante acvatice. Ocazional, consumă și scoarță și fructe. În plus, este obișnuit ca capibara să practice coprofagia, care este obiceiul de a ingera fecale proaspete.

Este interesant de știut că această strategie de coprofagie este practicată și de alte rozătoare. În timp ce în primul tranzit intestinal plantele ingerate sunt supuse fermentației de către bacteriile rezidente, a doua ingerare permite capibarului să extragă maximum de nutrienți din alimentele sale bogate în celuloză.

Datorită alimentației sale, capibara locuiește doar în zonele în care apa este ușor accesibilă: pajiștile inundate sunt ecosistemul său preferat. De asemenea, frecventează marginile mlaștinilor și pădurilor de câmpie unde pășunatul este bun și există apă tot timpul anului.

Ce aspecte ies în evidență în morfologia capibarei?

Este curios că femelele acestei specii sunt puțin mai mari decât masculii. La bărbați și femele, blana este groasă și maro-roșcată pe cea mai mare parte a corpului și uneori neagră pe față.

Capybara este robustă. În mod distinctiv, vârful botului este chel la bărbați, cu o umflătură corespunzătoare glandei olfactive.

În plus, ca și alte creaturi cu obiceiuri acvatice, ochii, urechile și nările capibarei sunt situate în vârful capului. Acest lucru le permite să mirosească și să vadă cu ușurință în timp ce înoată. Aceste animale au ochi mici, „înclinați” și picioare parțial palmate.

Capybara este un animal social

Această specie a făcut obiectul unor studii care arată că are un comportament social complex cu teritorialitate și ierarhia dominației sociale. În general, grupul lor social este foarte închegat și nu tolerează incursiunile indivizilor din alte grupuri.

Capybara trăiește în grupuri de aproximativ 10 adulți de ambele sexe, deși grupurile pot varia în mărime de la trei la 30, cu un mascul de reproducție dominant. Agregările mai mari se formează adesea în jurul resurselor de apă în timpul sezonului uscat.

Fiecare grup menține și apără un teritoriu care cuprinde locuri de hrănire și bălăceală: capibara solitare se găsește rar.

Societatea acestor animale este relativ stabilă în timp: apartenența la un grup se schimbă rar și poate menține un teritoriu mai mult de 3 ani.

În sălbăticie, capibara trăiește 6 până la 10 ani, iar în captivitate până la 12 ani.

Capybara ocupă un loc important în lanțul alimentar

Fără îndoială, capibarele sunt o sursă importantă de hrană pentru mulți prădători mari din regiune. Acesta este cazul anacondelor verzi (Eunectes murinus), jaguarilor (Panthera onca) și caimanilor cu ochelari (Caiman crocodilus).

În timp ce pășesc, ei sunt în permanență în căutarea prădătorilor și emit un sunet de alarmă atunci când sunt identificați. Se ascund adesea în apă, cu doar nasul și ochii expuși și pot rămâne complet scufundați până la cinci minute.

Acest rozător are un loc apreciat în nișa sa ecologică

Această specie, pe lângă faptul că este o pradă importantă, stabilește relații de mutualism sau comensalism cu mai multe specii de păsări. Astfel, ambii beneficiază, deoarece păsările se hrănesc cu insectele parazite de pe blana capibarei. De asemenea, este obișnuit să vezi că diverse păsări urmează capibarele la pășunat, pentru a mânca insectele pe care le iau din iarbă.

Vocalizarea capibarei este variată și modulată în funcție de context

Deși scopul multora dintre sunetele emise de capibara este încă necunoscut, vocalizarea pare să fie foarte importantă în societatea lor.

Până în prezent, în repertoriul capibarei au fost înregistrate șapte tipuri de apeluri (șuierat, țipete, gemete, țipete, lătrat, zgomot și scrâșni din dinți). În plus, sunetele sunt emise la volum mare sau scăzut atunci când interacționează în diferite contexte.

Potrivit experților, vocalizările sunt clasificate funcțional ca apeluri de contact, alarmă, suferință și agonism, ținând cont de contextele lor comportamentale. În plus, apelurile de clic emise de capibara în captivitate sunt semnificativ diferite, confirmând ipoteza diferențelor vocale ale grupurilor sociale în funcție de circumstanță.

Bogăția interacțiunilor mediate de vocalizare la capibara sugerează că comunicarea sonoră este un mecanism important pentru reglarea întâlnirilor sociale și pentru alertarea membrilor grupului cu privire la indicii de mediu.

Starea de conservare a capibara

Se știe că principala amenințare la adresa capibarei este vânătoarea de carne și piele. Cu toate acestea, implementarea reproducerii în scopuri comerciale a redus cererea pentru animalul sălbatic.

Deși IUCN listează capibara drept specie de cea mai mică îngrijorare, invocând populația lor mare, unele grupări locale sunt în declin din cauza vânătorii excesive.