Țările umede sunt unele dintre cele mai valoroase ecosisteme ecologic de pe Pământ. Cu toate acestea, ele sunt în regresie constantă, din cauza schimbărilor climatice și a extinderii industriei pentru uz uman. Din păcate, se estimează că 15,3 miliarde de copaci sunt pierduți în fiecare an, ceea ce reprezintă declinul actual al ecosistemului.
De ce dispar zonele umede? Ce consecințe are acest lucru asupra prezentului și viitorului societății și al biodiversității? Ce putem face pentru a o preveni? Vom răspunde la aceste întrebări și la multe altele în rândurile următoare.
Mlaștini: Ecosisteme foarte valoroase
Terenurile umede sunt acele ecosisteme care sunt inundate periodic sau permanent cu apă de mică adâncime. Nivelul scăzut al apei permite să se stabilească acolo tot felul de plante, care la rândul lor găzduiesc o diversitate enormă de animale.
Importanța zonelor umede constă în faptul că, în ciuda faptului că sunt un ecosistem relativ rar, ele găzduiesc o biodiversitate enormă, în special păsări. Prezența lor asigură adăpost și hrană pentru sute de pești, păsări, nevertebrate, amfibieni și mamifere.
Acolo unde habitatele sunt sărace, în special în regiunile agricole, zonele umede reprezintă o zonă majoră de eterogenitate, servind drept refugiu și escală pentru milioane de păsări migratoare, cum ar fi macaralele sau berzele.
Totuși, din cauza dezvoltării umane rampante, majoritatea zonelor umede ale Pământului sunt pe cale de dispariție sau au dispărut. Deoarece? Vă vom spune despre asta mai jos.
Procese istorice care elimină ecosistemele
De-a lungul istoriei, au existat o multitudine de evenimente istorice care, conform ideilor dominante sau nevoilor economice ale vremii, au modificat si/sau eliminat ecosisteme intregi.
În lumea occidentală, schimbările în utilizarea terenurilor au dus la dispariția multor zone umede. Teoria miasmatică a bolii, foarte populară până la sfârșitul secolului al XIX-lea, a asociat bolile infecțioase cu „aerul rău” provenit din mlaștini și zone umede.
Ideile igieniste care asociau zonele umede cu boli și mecanizarea agriculturii au fost principalele forțe care au dus la dispariția zonelor umede de-a lungul istoriei.
Aceste idei au apărut odată cu răspândirea mecanizării agriculturii, care a dus la uscarea a milioane de zone umede pentru agricultură în întreaga lume.
Dispariția zonelor umede în cifre
Pierderile din zonele umede din întreaga lume arată cifre cu adevărat dramatice. Unele cercetări au estimat că 87% din zonele umede ale Pământului au dispărut din secolul al XIX-lea.
De exemplu, ținând cont doar de Vestul Mijlociu al SUA, anumite studii au estimat că, între 1850 și 1930, au fost drenate pentru agricultură minimum 125 de milioane de acri de zone umede.
În Spania, știm din documente istorice importanța enormă a sutelor de mii de zone umede care au populat teritoriul Peninsulei Iberice. Unele lagune uriașe, precum Antela din Ourense sau Nava din Palencia, au cedat planurilor de dezvoltare agricolă din secolul al XX-lea.
Planurile de dezvoltare agricolă din epocile trecute au văzut inutile anumite zone care erau considerate neinteresante și au provocat dispariția masivă a numeroase zone umede. Cu toate acestea, lucrurile s-au întors curând, așa cum vom vedea în secțiunea următoare.
Recuperarea ecologică a acestor terenuri
În ciuda dorinței de cucerire a Pământului de către guverne și interese economice, mișcările de conservare au început curând să lupte pentru conservarea zonelor umede. Acest lucru a fost realizat prin demonstrarea în mod demonstrabil a valorii și a importanței sale pentru sute de specii.
De exemplu, în anii 1970 a fost fondată convenția Ramsar, care propunea conservarea a milioane de hectare de zone umede de importanță internațională. În prezent, peste 2 milioane de kilometri pătrați de zone umede sunt protejate prin acest acord.
Recuperarea Lagunei de la Nava, un paradis al păsărilor
De asemenea, avem mii de exemple de spații umede restaurate. Una dintre cele mai emblematice este în Spania, mai exact în Laguna de la Nava, în Palencia. Înainte de secolul al XX-lea, această lagună a fost una dintre cele mai importante zone umede din Peninsulă, deoarece acoperea aproape 5.000 de hectare în sezonul umed.
În secolul al XIX-lea, laguna a fost descrisă ca un habitat de neegalat pentru păsări, așa cum arată multiplele mărturii:
«Servește drept refugiu, și mai ales iarna, pentru un număr infinit de specii de păsări acvatice de diverse forme, printre care se numără gâște de trei feluri, rațe de tot atâtea, zarcete, bufnițe, iubitoare de apă, Curli și alte păsări extrem de colorate și necunoscute în restul țării”.
Pascual Madoz, dicționar statistic (1859)
Încă o dată, planurile de dezvoltare ale secolului al XX-lea au pus capăt biodiversităţii, iar laguna a fost drenată în 1968 pentru agricultură. Cu toate acestea, începând cu 1990, Junta de Castilla y León a întreprins restaurarea parțială a lagunei, care a fost unul dintre cele mai bune exemple de restaurare a zonelor umede antice din Spania.
Din 1990, mai mult de 15% din suprafața sa inițială a fost recuperată.
Această lagună este un loc de importanță globală pentru gâsca cenușie (Anser anser), cu aproximativ 12.000 de indivizi înregistrați în timpul sezonului de iarnă. Alte păsări de stepă importante își găsesc refugiu aici, cum ar fi Butarda mare (Otis tarda) sau Rața cu cap alb (Oxyura leucocephala).
Cu fonduri suficiente și voință politică, zonele umede pierdute de om pot fi recuperate.
Îngrijirea zonelor umede înseamnă grija pentru biodiversitate
În concluzie, putem spune că zonele umede sunt ecosisteme extrem de importante pentru multe animale, în special pentru păsări. Dacă ajutăm la conservarea lor, promovăm permanența pe termen lung a mii de specii care au ca casă zonele umede. Prin urmare, îngrijirea zonelor umede înseamnă grija pentru biodiversitate.