Porumbeii (familia Columbidae) grupează o serie de păsări, cum ar fi gurine și turturele, într-un total de 308 specii. Ele au făcut parte din viața umană din cele mai vechi timpuri: de la simboluri religioase până la studii științifice ale comportamentului porumbeilor, aceste animale înaripate ne-au însoțit în zorii culturii.
Deși le vezi în fiecare zi în medii urbane și rurale, nu este posibil să observi marea inteligență și capacitate de învățare a acestor păsări dacă nu te uiți atent. Prin urmare, în acest articol îi puteți cunoaște puțin mai bine.
Comportamentul social al porumbeilor
Porumbeii, după cum probabil ați observat, se mișcă în stoluri de mai mulți indivizi.În cadrul fiecărui grup se stabilește o ierarhie bine structurată prin ciugulire, dar pot fi observate și relații orizontale între membri. De altfel, s-a observat ca cele doua modalitati de organizare, ierarhica si egalitara, pot fi alternate in functie de necesitati.
Comportamentele agoniste se observă și între porumbei, mai ales în timpul hrănirii. Dacă o pasăre dominantă vede o altă pasăre încercând să-și ia hrana, o va apăra prin acțiuni, de la umflarea penelor gâtului – ca avertisment – până la o luptă violentă, ținându-se de cioc și lovindu-se cu aripile.
Teritorialitatea este, de asemenea, un comportament comun, mai ales în rândul bărbaților. Aceasta este cunoscută sub denumirea de „drepturi de adăpostire”: teritoriul este marcat de la ramurile pe care se odihnește fiecare porumbel noaptea.
Comportamentul porumbeilor în reproducere
Comportamentul porumbeilor sub acest aspect este în principal monogam, deoarece uneori aceiași membri ai unui cuplu se găsesc în diferite anotimpuri de reproducere. În formarea unei legături se observă mai multe faze și vi le prezentăm în următoarea listă:
- Curtea: masculul execută un dans de împerechere care constă în umflarea culturii, tragerea coadei și mișcarea în cerc în jurul femelei. Emite o vocalizare specifică pentru acest ritual, asemănătoare cu un guturai.
- Acceptare: Dacă femela îl acceptă ca partener, se va apropia de mascul și își va ridica coada în timp ce își lasă capul în jos. Acest proces de curtare și copulație poate avea loc de mai multe ori pe parcursul unei săptămâni.
- Cuibărirea și incubația: îngrijirea părintească este echitabilă, deoarece atât masculul, cât și femela incubează și îngrijesc puii atunci când eclozează.
Zborul porumbeilor
Ierarhia -și organizarea egalitară- se reflectă și în felul în care zboară aceste păsări. Datorită abilităților lor incredibile de orientare, sunt capabili să comunice între ei și să stabilească rute optime pentru a găsi resurse și a evita prădătorii, de exemplu.
La observarea unei tulburări în timpul zborului, primii porumbei care o detectează îi vor anunța pe ceilalți și, când această alertă ajunge la conducătorii stolului, aceștia vor urma un nou curs, iar ceilalți vor urma. În acest fel, ei sunt capabili să improvizeze strategii care îi ajută să supraviețuiască în medii ostile.
Instruirea și inteligența porumbeilor
Deși enorma lor capacitate de învățare era deja recunoscută în vremuri străvechi - trebuie doar să te uiți la porumbeii călători -, aceste păsări au fost și un model animal recurent în studiile despre comportament și învățare. Datorită vederii bune și capacității lor de a vedea culorile, majoritatea experimentelor se bazează pe asocieri de obiecte codificate cu culori.
În acest tip de experiment, s-a constatat că porumbeii nu sunt doar capabili să discrimineze o multitudine de obiecte, ci și să le învețe altor păsări. Acest lucru a fost studiat cu stimuli cu adevărat complecși: lucrări de artă de Van Gogh și Chagall, printre alții.
În plus, porumbeii sunt capabili să se recunoască în oglindă: sunt conștienți de sine.
Rezolvarea problemelor nu se pierde nici la aceste păsări: în experimentele în care au fost împiedicați să intre în surse de hrană, porumbeii au învățat să împingă obstacolele deoparte pentru a ajunge la ei. Mai mult, schimbând forma și culoarea obstacolelor, aceștia și-au adaptat comportamentul pentru a rezolva noile detalii ale testului.
Câteva păsări care merită respect
Porumbeii suferă de un stigmat larg răspândit care îi marchează drept păsări murdare și purtătoare de boli. Deși este adevărat că este obișnuit să-i vezi parazitați sau bolnavi în mediile urbane, acest lucru se datorează mediului lor nesănătos, mai degrabă decât propriei naturi.
Totuși, dacă prejudecățile sunt lăsate deoparte, ceea ce rămâne în aceste ființe vii este privirea curioasă a unui porumbel și irizația neobișnuită a penelor sale. Aceste păsări merită respect și considerație, deoarece sunt mult mai inteligente decât s-ar putea crede inițial.