În mediile extreme sunt necesare adaptări extreme. Lipsite de adăpost și puțină hrană pentru prădători și pradă, tundrele înghețate din Arctica sunt și mai neospitaliere pentru acele specii care ies noaptea la vânătoare. Dintre toate strategiile impuse de aceste condiții, schimbările de culoare ale blănii vulpii arctice sunt printre cele mai cunoscute.
La ce este această schimbare ca răspuns și de ce atât de izbitoare? Aceasta este o strategie pe care multe specii o împărtășesc cu vulpea arctică și explică diverse probleme la nivel de mediu și ecosistem, așa că merită să explorezi în ce constă. Nu ratați.
Caracteristicile vulpei arctice
Vulpea arctică sau vulpea polară (Vulpes lagopus) este un mamifer care locuiește în tundrale din nordul Eurasiei și din America de Nord. Ca adulți, aceste mamifere măsoară de obicei între 35 și 55 de centimetri de la cap la coadă, cu o greutate corporală medie de 1,5 până la 9,4 kilograme. Masculii sunt mai mari decât femelele.Vulpile arctice sunt animale energice care mențin o activitate ridicată pe tot parcursul anului (adică, nu hibernează). Sunt nocturni, deoarece ies noaptea să vâneze mici rozătoare și păsări datorită vederii lor incredibile pe timp de noapte și simțului mirosului sofisticat.
Totuși, vulpea polară are mai multe șanse să se hrănească oportunist decât să se bazeze pe vânătoare.
Aceste mamifere sunt solitare, deși se întâlnesc întotdeauna cu același partener în timpul sezonului de reproducere. Gestația durează 50-55 de zile și femela va naște pui de 6 până la 12 pui.Vulpea arctică atinge maturitatea sexuală la vârsta de 10 luni, deși puii se despart de mama lor la 8 luni.
De ce se schimbă blana vulpei arctice?
Blănița surprinzătoare a vulpii arctice este una dintre adaptările sale la clima extremă în care trăiește. Iarna este groasă și la fel de albă ca zăpada pe care merge, în timp ce în sezonul cald devine mai scurtă și maro cenușiu.
Grosimea blanii acestei vulpi are si o functie specifica: fiind atat de groasa, permite acumularea de aer intre firele de par, ajutand astfel la prevenirea disiparii caldurii corpului. Același lucru se întâmplă și cu alte specii, cum ar fi ptarmiganul, care la umflarea penelor reține aer între ele.
Camuflaj și supraviețuire
Schimbarea de culoare a blănii vulpii arctice nu este întâmplătoare, ci răspunde nevoilor de supraviețuire ale acestui canid. Cele două funcții principale pe care le îndeplinește sunt următoarele:
- Camuflaj: În timpul iernii, habitatul vulpii arctice este un strat nesfârșit de gheață. În acest moment își dezvoltă blana albă, dar când dezghețul va ajunge, ar fi prea vizibil. Atunci părul său se schimbă într-o nuanță maronie, permițându-i să se ascundă printre plante și pietre.
- Supraviețuire: acest camuflaj este cheia pentru a putea vâna și a trece neobservat de prădătorii mai mari. În plus, vara are nevoie de o haină mai potrivită pentru creșterea temperaturilor.
Iarna, de exemplu, aceste vulpi tind să urmeze urșii polari pentru a se hrăni și pe parcurs trebuie să evite lupii și bufnițele de zăpadă, principalele lor amenințări naturale. Culoarea blănii le permite să rămână ascunse în imensitatea zăpezii.
Amenințări ale unui bărbat
În prezent, vulpea arctică este clasificată ca fiind cea mai puțin îngrijorătoare (LC) conform Listei roșii a speciilor amenințate IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii).Deși aceste animale se adaptează cu ușurință la mediile locuite de oameni, iar populațiile lor rămân stabile, ele nu sunt lipsite de amenințări precum următoarele:
- Vânătoare: Blana de vulpe arctică a fost cândva un bun de lux care a fost traficat. Din fericire, populațiile acestui canid nu mai sunt la fel de afectate de acest lucru, deși practica continuă.
- Distrugerea habitatului său: invadarea terenurilor de vânătoare de către oameni face adesea ca micile rozătoare cu care se hrănește acest mamifer să devină rare, forțându-l să caute noi locuri de hrănire.
- Animale de companie: creșterea vulpilor arctice pentru a le folosi ca animale de companie, precum și scoaterea lor din mediul lor, reprezintă o amenințare pentru specia lor, deoarece nu au trecut printr-un proces de domesticire. Specimenele captive suferă adesea un nivel ridicat de stres și pot transmite boli populațiilor sălbatice și oamenilor.
- Schimbarea climatică: în Arctica temperaturile cresc de 2 ori mai repede decât în restul planetei. Acest lucru provoacă scăderea gheții marine, creșterea nivelului mării și topirea permafrostului, ceea ce duce la un teritoriu mai mic pentru speciile care trăiesc acolo.
Când o specie rămâne stabilă în ciuda acțiunii umane, protecția și conservarea ei tind să fie subestimate (deși există întotdeauna grupuri care luptă împotriva ei). Deși în acest moment există și alte animale a căror conservare este mai urgentă decât cea a vulpii arctice, bunăstarea lor nu poate fi pierdută din vedere dacă dorim să vedem în continuare aceste minuni ale lumii animale.
