Lăcustele sunt nevertebrate foarte interesante atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere etologic. Aceste insecte locuiesc în diverse părți ale lumii și sunt erbivore, motiv pentru care sunt clasificate drept dăunători în regiunile în care proliferează prea mult. În ciuda potențialului său distructiv, ciclul său de viață merită studiat.
Cunoașterea modului în care se nasc și se reproduc lăcustele nu este doar esențială pentru a pune capăt dăunătorilor, dar aceste cunoștințe sunt și necesare pentru a păstra speciile vulnerabile din grupul lor. Deși uneori sunt enervante, sunt piloni esențiali în ecosisteme. Mai jos vă vom spune totul despre ciclul de viață al acestor insecte cu mai multe fațete.Nu ratați!
Ce sunt lăcustele?
În primul rând, trebuie menționat că lăcustele sunt insecte aparținând ordinului Ortoptere. Ca atare, ei împărtășesc un grup taxonomic mai în alt cu greierii, tetigonidele și wetas. Toți au un plan corporal similar, deși obiceiurile și dimensiunile variază foarte mult între genuri și familii.
La nivel taxonomic, termenul de lăcustă se referă la orice insectă aparținând subordinea Caelifera a ortopterelor. Acest grup include peste 12.000 de specii împărțite în 2.400 de genuri, cifre care doar atestă biodiversitatea sa enormă. De menționat că acest taxon include și lăcustele migratoare, deși nu ne vom opri asupra lor în acest spațiu.
Lăcustele au planul corporal tipic al (aproape) tuturor insectelor: un cap cu antene, aparat ocular și fălci; un torace cu 3 perechi de picioare și 2 perechi de aripi; și un abdomen cu 11 segmente și organe de reproducere.În orice caz, se remarcă pentru că au picioare din spate extrem de lungi, cu o mare forță de impuls.
Aceste insecte sunt considerate polifage și includ o cantitate mare de alimente în dieta lor. Majoritatea lăcustelor se hrănesc cu tulpinile, frunzele, lăstarii tineri, semințele și boabele unei varietăți uriașe de plante, dar câteva se hrănesc și cu țesuturi animale în descompunere și fecale de vertebrate.
O lăcustă poate călători aproape 80 de centimetri într-un singur s alt. Dacă omul ar avea această abilitate, ar putea traversa un teren de fotbal cu un singur impuls.
Cum se reproduc lăcustele?
Masculii din multe specii petrec cea mai mare parte a zilei „cântând” (de fapt procesul se numește stridulare) pentru a atrage femelele atunci când condițiile sunt potrivite, adică dacă este cald și nu plouă.Ei reușesc să genereze sunete frecându-se între picioarele din spate și structurile aripilor dințate.
În majoritatea cazurilor, masculii atrag femelele și se cațără peste ele pentru a le fertiliza fără prea multe bătăi de cap. Există câteva excepții de la această regulă, precum strategia speciei Kosciuscola tristis, originară din Australia. În acest caz, mai mulți masculi încearcă să ajungă în spatele aceleiași femele și să se împingă, să se apuce și chiar să se muște reciproc.
Odată ce masculul este deasupra femelei receptive, el își inseră edeagusul (un organ copulator intromitent) în capătul abdominal al partenerului său. Astfel, transmite un spermatofor care conține celule sexuale viabile. Spermatozoizii fertiliza ovulele calatorind prin canale cunoscute sub numele de micropili.
În timpul copulației, masculul rămâne lipit de femelă pe spate prin abdomen.
Cum se nasc lăcustele?
În timp ce masculii concurează sau îi caută, femelele se îngrașă și încep să se maturizeze în ouă în interiorul organismului lor. După reproducere, mama fertilizată face o gaură în pământ cu ajutorul ovipozitorului ei (organul însărcinat cu depunerea ouălor) și așează delicat ouăle înăuntru. Acest lucru se întâmplă de obicei primăvara-vara.
Numărul de ouă depuse per femelă într-un singur episod variază în funcție de specie, dar surse profesionale estimează un interval de ovipunere de 7-30 de păstăi cu 8-30 de ouă în interiorul fiecărei păstăi. În general, mama fertilizată va depune în medie 100 de ouă pe tot parcursul sezonului reproductiv. Trebuie să vă grăbiți, pentru că speranța lor de viață nu depășește de obicei 1 an.
Odată ce femela a dat icre, o acoperă cu pământ și părăsește locul.
Nașterea tinerilor
Nașterea puietului depinde de zona de origine a speciei de lăcuste. După câteva săptămâni de dezvoltare, în multe cazuri ouăle intră într-o stare de diapauză (ceva asemănător cu hibernarea) pentru a suporta frigul iernii. Odată cunoscute temperaturile, puii sau nimfele ies cu un plan corporal similar cu cel al adulților, dar cu o dimensiune mult mai mică.
În funcție de clima în care se află, ouăle pot cloci în câteva săptămâni sau pot dura până la 9 luni. Aproape toate nimfele se nasc simultan.
Lăcustele sunt hemimetabolice și trec doar prin 3 stadii de-a lungul vieții: ou, nimfă și adult. Aceasta înseamnă că „săresc” pasul larvei sau viermelui, fază vitală pe care o prezintă și alte insecte (fluturi, gărgărițe și muște, printre altele). Chiar și așa, nimfele trebuie să-și piardă exoscheletul de 5 ori pentru a ajunge la stadiul de adult viabil din punct de vedere reproductiv.
Naparlirea este cel mai delicat proces pentru orice insecta. În ea, lăcustele mici trebuie să se separe de scheletul lor extern și să sintetizeze unul nou pentru a continua să crească. Exemplarele recent vărsate sunt fragile și cuticula lor ar trebui să se întărească în timp. Acest proces necesită umiditate relativă ridicată în majoritatea cazurilor.
În ultimul stadiu, lăcustele dezvoltă aripi. În acest fel, se poate cunoaște mai mult sau mai puțin vârsta unui adult prin prezența acestor structuri în regiunea sa dorsală.
Cunoașterea modului în care se nasc și se reproduc lăcustele este esențială pentru a pune capăt dăunătorilor din agricultură, dar și pentru a înțelege cum funcționează ecosistemele. Aceste nevertebrate reprezintă baza alimentară a multor animale (mamifere mici, reptile, amfibieni, păsări, arahnide, pești și multe altele) și este esențială să le păstrăm pentru a menține lanțurile trofice din mediu.