Deși pentru cei mai mulți dintre noi câinii sunt cei mai buni prieteni ai noștri, diagnosticele de cinofobie sunt în creștere în zilele noastre.
Există anumite persoane care au o fobie a câinilor, iar aceasta este o realitate grea care trebuie depășită zilnic. În continuare, vom afla mai multe despre cinofobie, simptomele, cauzele și tratamentul acesteia.
Ce este cinofobia?
Din punct de vedere medical, cinofobia este definită astfel: „o frică persistentă, anormală și nejustificată de câini sau de rabia pe care aceștia le-ar putea transmite”. Astfel, o persoană care suferă de cinofobie simte o adevărată panică atunci când se percepe în prezența unui câine.
De fapt, în cazuri mai grave, simptomele fobiei pot apărea doar prin imaginarea ei într-un context care presupune împărtășirea aceluiași mediu ca un câine. În plus, visele pot contribui și la apariția semnelor caracteristice ale fricii intense menționate.
Cum să diferențiezi o fobie de o frică „obișnuită”?
„Fobie” și „frică” sunt concepte diferite, adică sunt exprimate diferit. Frica este un sentiment inerent condiției noastre umane și este prezent și la alte animale; constă într-un mecanism de apărare care îndeplinește o funcție esențială pentru supraviețuirea noastră.
Aceasta este frica care ne permite să fim vigilenți, să recunoaștem și să acționăm în situații de stres sau pericol; Desigur, aceasta este o reacție foarte utilă.
În cazul fobiei, aceasta se caracterizează printr-un sentiment de teamă disproporționată în fața situațiilor cotidiene, inofensive sau chiar ireale.Deși câinii pot răni cu adevărat o persoană, din cauza autoapărării sau a lipsei de antrenament, cinofobia este în mod clar o teamă care depășește această posibilitate.
Când avem o frică la niveluri sănătoase, ne putem folosi capacitatea rațională de a analiza contextul în care ne aflăm. Apoi putem decide să ne adaptăm și să depășim această frică sau să acționăm efectiv pentru a scăpa sau a face față situației.
Totuși, dacă avem o fobie, de obicei pierdem acest control voluntar asupra propriei frici. O situație oarecum neplăcută.
Atunci, sentimentul depășește capacitatea rațională; iar imaginația de obicei agravează simptomele, până la punctul de a pierde orice explicație rațională pentru o astfel de frică.
Iată un exemplu practic pentru a înțelege mai bine diferența: o persoană poate să-i fie frică și să păstreze distanța față de un câine mare și puternic sau de unul iritat și, dincolo de orice îndoială, este o îngrijire preventivă absolut sănătoasă.
Dar cineva care dezvoltă o fobie a câinilor va manifesta o adevărată panică atunci când va vedea, de exemplu, un câine mic care se plimbă calm pe trotuarul din fața lor. Și nu contează dacă câinele pare complet inofensiv și prietenos: fobia nu permite un diagnostic rațional care să ducă la calm.
Simptome de cinofobie
Simptomele cinofobiei sunt similare cu cele ale oricărei alte fobii, dar se dezvoltă în relație cu câinii.
În principiu, toată frica generează un sentiment de disconfort; dar într-o fobie suferința crește, pentru că este alimentată de natura irațională a acestei frici excesive. Acest disconfort psihologic duce la apariția următoarelor semne fizice:
- Transpirație excesivă.
- Tahicardie.
- Sentiment de furie, furie sau furie excesivă.
- Tremuturi.
- Respirație dereglată sau dificultăți de respirație.
- Greață și posibile vărsături.
- Dureri de stomac (care pot duce la diaree).
Cauze posibile ale cinofobiei
Prima încercare de a explica cinofobia leagă creșterea numărului de cazuri diagnosticate cu atacurile de câini care sunt știri importante în multe țări.
Pe de altă parte, cercetătorii au indicat experiențele traumatice din timpul copilăriei drept cauza principală a majorității fobiilor. În cazul cinofobiei, majoritatea pacienților intervievați au dezvăluit că au fost expuși unei situații negative cu câinii în primii 10 ani de viață.
În plus, s-a descoperit și faptul că fobiile pot fi „transmise” de către părinți sau persoane care sunt foarte influente în educația timpurie a unui copil. Prin urmare, trebuie să fim foarte conștienți atunci când îi prezentăm micuților noștri câini.
Cinofobie: este posibil să o prevenim?
Stabilirea unei prevenții pentru o fobie este la fel sau mai complicată decât a indica o cauză specifică pentru dezvoltarea acesteia. În prezent, psihologii și psihologii educaționali specializați în cinofobie se referă la expunerea timpurie și treptată ca fiind cea mai bună formă de prevenire.
Deoarece copiii tind să fie mai susceptibili la dezvoltarea fobiilor, trebuie să evităm să-i expunem la situații traumatice, precum și să le transmitem temerile noastre.
În mod logic, este important să-i înveți să se prevină și să adopte măsuri de siguranță, dar prioritizarea metodelor raționale cu ajutorul întăririi pozitive.
