Poluarea fonică este o realitate în toate orașele în creștere și expansiune rapidă. Fără îndoială, cu fiecare nou proiect de dezvoltare urbană vine o nouă bătaie de cap, poate mai ales pentru păsări.
Planurile de dezvoltare urbană și industrializarea nu numai că schimbă peisajul și sursele de hrană, ci afectează și cuibărirea păsărilor și mulți alți parametri vitali.
Dificultatea studierii poluării fonice la păsări
Este important de menționat că, în lumea reală, studiul efectului poluării fonice este dificil. Acest lucru se datorează faptului că este necesar să distingem care factor de stres este cel mai dăunător pentru păsări dintre toată agitația vieții urbane.
În plus, reacțiile păsărilor la zgomot depind de tipul de zgomot produs, inclusiv de frecvența, volumul, consistența și durata.
Unele specii de păsări reacționează mai negativ la zgomot decât altele. De exemplu, păsările care formează colonii sunt foarte susceptibile la zgomot: atunci când o pasăre reacţionează, perechea ei urmează exemplul.
Poluarea fonică induce modificări ale succesului reproductiv
Zgomotul poate afecta producția de ouă, incubația, clocotul și răspunsul de zbor la prădătorii cuiburilor. În plus, influențează, de asemenea, capacitatea de a găsi sau a atrage un partener și eficiența părinților în a asculta și a răspunde la apelurile rugătoare ale copiilor lor.
Toți acești factori pot induce pierderea reproducerii și pot contribui la scăderea populației.
Zgomotul poate masca comunicarea dintre păsări
La toți taxonii păsărilor, relațiile sociale se bazează pe o comunicare solidă. Vocalizarea domină de obicei o mare parte a contactului de ordinul întâi.
Zgomotul de fundal poate întuneca sau interfera cu comunicarea sau detectarea amenințărilor, producând ceea ce oamenii de știință cunosc drept „mascare”.
Importanța mascării este că împiedică comunicarea vocală a păsărilor pentru a atrage pereche, a apăra teritorii și a fugi de amenințări, deoarece zgomotul poate, de asemenea, masca apelurile de ajutor și alarmă.
În plus, este important să rețineți că apelurile de contact ajută la menținerea coeziunii grupului. Din acest motiv, mascarea poate duce la pierderea de indivizi sau la distrugerea coeziunii grupului.
Pentru a exacerba această problemă, este obișnuit ca „horul zorilor” păsărilor să se suprapună temporar cu unul dintre cele mai intense traficuri în orele de vârf. Din toate aceste motive, zgomotul poate determina atât calitatea habitatului, cât și succesul reproductiv.
Poluarea fonică produce modificări ale componentelor cântecului și redundanțe
Conform studiilor de teren, cintezele masculi care locuiesc în zonele zgomotoase în mod natural cântă unele componente ale cântecului pentru perioade mai lungi de timp decât omologii lor din zone mai liniștite. În plus, cintezele produceau ciripii rapide în episoade mai scurte.
Cercetătorii sugerează că aceste schimbări pot fi un compromis între atragerea femelelor cu triluri, reducând în același timp oboseala neuromusculară.
Zgomotul intens poate induce modificări în timpul cântării
Există rapoarte conform cărora în oraș, privighetoarele obișnuite își pot regla timpul cântecului maxim pentru a evita interferențele acustice.
În alte cercetări s-a documentat că muștele mici (Empidonax minimus) și Vireos cu ochi roșii (Vireo olivaceus) și-au schimbat programul de cântece pentru a evita apelurile suprapuse.
Poluarea fonică pare a fi un factor care influențează schimbările de la cântecul de zi la cel de noapte în rândul robiilor europeni (Erithacus rubecula), în unele orașe. Este interesant de știut că au fost raportate și modificări ale programului de cânt al broaștelor, asociate cu zgomote puternice.
Păsările stresate de poluarea fonică pot trăi mai scurt
Conform unui raport recent, expunerea la poluarea fonică la cintezele zebră (Taeniopygia guttata) induce stres care poate fi legat de îmbătrânirea rapidă și durate de viață mai scurte.
Trebuie remarcat faptul că oamenii de știință folosesc dimensiunea părților de ADN numite telomeri ca indicator al longevității. Această bucată de ADN formează capetele cromozomilor, asemănătoare cu plasticul care protejează capătul șiretului.
Când telomerii se scurtează și în cele din urmă dispar, celulele încep să îmbătrânească.
În acest raport, autorii au descoperit o scurtare substanțială a telomerilor la păsările juvenile supuse la 100 de zile de expunere acustică. Nu se știe încă dacă aceste păsări vor trăi de fapt mai puțin timp decât grupul care nu a fost supus zgomotului.
Dincolo de ureche
Poluarea fonică afectează păsările în mai multe moduri, inclusiv deteriorarea fizică a urechilor. De asemenea, induce schimbări în răspunsurile lor de stres, zbor și evitare.
În plus, s-au observat modificări în comunicarea vocală, comportamentul de hrană și succesul reproductiv. În general, toate aceste variații pot duce la o scădere a populațiilor de păsări expuse.