Dragonul albastru (Glaucus atlanticus) este o creatură uimitor de frumoasă căreia i s-a dat o varietate de nume comune. Acestea includ melcul dragon, melcul de mare, melcul albastru oceanic, sternul sau îngerul albastru.
Acest animal marin este o moluște gasteropodă fără coajă din familia Glaucidae, care aparține ordinului nudibranhiilor, care înseamnă „cu branhii goale”. De obicei, acești melci de mare sunt pelagici, adică plutesc cu capul în jos pe suprafața mării, unde sunt transportați de vânturi și curenții oceanici.
Dragonul albastru face parte dintr-o bandă înfricoșătoare: flota albastră
Numele de flotă albastră a fost inventat de biologul oceanic Sir Alister Hardy pentru a se referi la sortimentul de creaturi ciudate care își trăiesc plutind în apele de suprafață ale întinderilor mai calde ale oceanelor lumii.
Oamenii de știință numesc acest regn ciudat specie din zona neustonă, epipelagică sau fotică, care este cel mai superficial strat al oceanului, care primește lumină directă. Membrii acestei bande au mai multe caracteristici în comun.
De exemplu, multe dintre ele sunt albastre și folosesc umbrire: partea albastră a corpului lor este orientată în sus și când sunt privite din cer se amestecă cu nuanța apei. Partea corpului lor care este îndreptată spre fundul mării este limpede și reflectă lumina mării când este privită de jos.
În plus, toți își mențin flotabilitatea reținând aerul ingerat în cavitățile lor specializate. Trebuie remarcat faptul că dragonul albastru se hrănește cu alte creaturi pelagice, inclusiv cu omul de război portughez și cu alți sifonofori veninoși.
Specie care însoțește (și hrănește) dragonul albastru
În continuare, vă arătăm o listă cu speciile unice care însoțesc sau interacționează cu dragonul albastru într-un fel sau altul:
- melc de mare violet (Janthina janthina) aproximativ patru centimetri.
- Buton albastru (Porpita porpita) care atinge trei centimetri în diametru.
- Vânza de mare sau vela violetă (Velella velella) atinge 10 centimetri.
- Bărbatul de război portughez sau sticla albastră (Physalia physalis), vela sau plutitorul său atinge 15 până la 30 de centimetri.
Când un dragon albastru mănâncă una dintre aceste creaturi, celulele înțepătoare ale prăzii trec intacte prin peretele intestinal al dragonului și în cerata (o structură externă). Odată ce prada a fost mâncată, dragonul albastru poate provoca o ofensă finală depunându-și șirul de ouă pe prada.
Strategii de apărare
Așa cum am menționat, această creatură nu are o carapace, iar acest lucru a determinat-o să se adapteze pentru a dobândi alte strategii de apărare. Astfel, aceste nevertebrate au evoluat pentru a stoca substanțe chimice în organele numite nematochisturi.
Aceste organele au un filament înțepător care este folosit pentru injectarea de toxine pentru a captura prada sau ca apărare împotriva prădătorilor. Oamenii care vin în contact cu dragonul albastru pot primi o înțepătură foarte dureroasă și potențial periculoasă.
Ce trăsături fizice caracterizează dragonul albastru?
Odată matur, acest melc poate măsura până la trei centimetri. Are un corp plat, conic și șase apendice care se ramifică în extensii asemănătoare degetelor.
„Degetele” de pe acești lobi sunt cunoscute tehnic ca cerata. La vârfurile ceratei se află celule înțepătoare, care pot produce o înțepătură formidabilă dacă sunt atinse.
Culoarea generală a corpului este gri argintiu, în timp ce rinoforii (organele senzoriale în formă de corn de pe cap), tentaculele bucale și marginea inferioară sunt albastru electric. De asemenea, au dungi albastru închis pe cap.
Piciorul este argintiu în partea centrală, flancat de benzi albastre deschise care se unesc la cap. Ventral, este predominant alb argintiu. Toate aceste caracteristici îi oferă acestui băiețel un aspect cu adevărat uimitor.
Majestate în pericol
Distribuția dragonului albastru și a întregii flote albastre este foarte asociată cu curenții oceanici și limitată de temperatura (caldă) a apei. Astfel, curenții de apă rece și temperate pot acționa ca bariere biogeografice care controlează răspândirea speciilor.
Astfel, efectele schimbărilor climatice asupra curenților oceanici pot fi responsabile pentru eșuarea creaturilor de flotă albastră pe plajele din întreaga lume.
