Primele semne de scabie la câini

Cuprins:

Anonim

Scabia este una dintre cele mai răspândite dermatoze parazitare din punct de vedere geografic și afectează o mare varietate de mamifere, inclusiv oamenii. În ciuda faptului că cazurile de raie la câinii domestici sunt în scădere, este convenabil să se cunoască simptomele unei posibile contagiuni.

Această boală este cauzată de invazia acarienilor în pielea câinelui, care poate deveni ceva riscant dacă situația nu este controlată. De asemenea, se transmite prin contact direct, dar s-ar putea răspândi rapid dacă nu sunt luate măsuri de igienă adecvate. Continuați să citiți acest spațiu și aflați despre primele semne de raie la câini.

Ce este scabia?

Scabia este una dintre cele mai cunoscute boli, atât pentru numărul de epidemii suferite de-a lungul istoriei, cât și pentru diversitatea interspecifică a celor afectați. Este cauzată de doi acarieni diferiți:

  • Sarcoptes scabiei var. canis: provoacă raie sarcoptică. Cunoscută și sub denumirea de scabie, se caracterizează prin a fi cea mai infecțioasă variantă și este chiar capabilă să afecteze oamenii.
  • Demodex canis: provoacă râie demodectică. Acest acarian face parte din microorganismele obișnuite ale pielii caninului, dar sistemul imunitar este responsabil de controlul prezenței sale. De aceea orice problemă de imunosupresie declanșează acest tip de scabie.

Acești paraziți se remarcă prin răspândirea lor rapidă în corpul infectaților și prin ușurința de a infecta noi victime. Pentru a face acest lucru, femelele acestor microorganisme se „îngroapă” sub pielea animalului, unde își depun ouăle.

De asemenea, deși râia sarcoptică și râia demodectică sunt principalele soiuri care afectează câinii, râia otodectică este, de asemenea, comună la câini. În cazul lui, este cauzată de acarianul Otodectes cynotis.Acest parazit tinde să infecteze urechea externă, provocând astfel inflamarea canalului urechii.

Simptome de scabie la câini

Deși majoritatea câinilor infectați cu raie au o serie de semne comune, nu toți au același proces patologic, deoarece gravitatea leziunilor cutanate poate diferi.

De obicei, primul indiciu al bolii este mâncărimea bruscă intensă. Această mâncărime se datorează, în parte, sensibilității pielii la excrementele de acarieni pe măsură ce se răspândesc sub pielea animalului.

În acest proces infecțios, corpul câinelui reacționează cu mici umflături inițiale care devin inflamate și provoacă disconfort.Acest lucru face ca câinele să se scarpine sau să muște intens, ceea ce duce la leziuni, răni și cruste urât mirositoare care nu fac decât să înrăutățească situația. În funcție de gravitatea cazului, poate chiar deteriora foliculii de păr și poate provoca alopecie.

În etapele incipiente, semnele de râie la câini sunt limitate la mai multe zone locale, cum ar fi urechile, botul sau coatele. Într-o a doua fază, datorită răspândirii rapide a acarienilor, toracele, abdomenul sau chiar întregul corp vor prezenta leziunile caracteristice ale pielii.

Pe de altă parte, termenul „scabie incognito” este folosit pentru acele cazuri în care afecțiunea este dificil de diagnosticat. Apare de obicei la câinii a căror blană, în ciuda faptului că are acarieni, are un aspect curat și bine îngrijit, rezultat al igienei și periajului regulat.

Comportamentul servește și ca indicație

Deși prezența leziunilor sau rănilor pe piele este principalul simptom al râiei, există unele comportamente care ar putea indica prezența acestei probleme. Printre cele mai frecvente sunt:

  • Zgârieturi chiar și atunci când joci. În timp ce se joacă, câinii nu își pierd din vedere distracția decât dacă este ceva important, așa că dacă se opresc să se zgârie, înseamnă că au o problemă cu pielea foarte enervantă.
  • Se zgârie cu diferite obiecte. Nefiind ușurați să se zgârie cu unghiile sau fălcile, câinii caută alte alternative, cum ar fi peretele sau obiectele ascuțite.
  • Se deranjează să se zgârie. Unul dintre semnele că râia la câini ar putea fi declanșată este frustrarea. Acest lucru este evidențiat de gemetele, mormăitul sau pufnit în timp ce se zgârie, ceea ce indică faptul că disconfortul îi face să fie disperați.
  • Lipsa poftei de mâncare. Starea generală de rău îi face să-și piardă pofta de mâncare.
  • Scădere în greutate. Având probleme cu alimentația, greutatea lui este redusă.

Deși semnele de mai sus nu ar putea indica doar prezența scabiei la câini, este de preferat să mergi la veterinar atunci când se detectează oricare dintre ele. Astfel, orice problemă de sănătate poate fi rezolvată cât mai curând posibil.

Diagnostic și tratament

Când bănuiești o posibilă contagiune a scabiei la câini, este o idee bună să mergi rapid la veterinar. În acest fel, pe lângă prevenirea răspândirii leziunii în organism, se va reduce riscul unei posibile contagii.

Pentru a diagnostica animalul, specialistul va efectua un examen fizic, cu răzuirea pielii corespunzătoare. Poate include, de asemenea, teste de sânge și scaun pentru a dovedi prezența parazitului. După aceea, vi se va prescrie acaricidul corespunzător care vă va ajuta să eliminați paraziții.

Când se adresează tratamentului, cel mai important lucru este ca toți câinii sau pacienții infectați care au fost în contact să primească medicamentul. Acestea vor fi administrate oral sau local; chiar, este necesar un bărbierit anterior în zonele afectate. In plus, samponul antiseboreic recomandat va fi folosit concomitent pentru a inmuia crustele prezente.

Îngrijire suplimentară

Atât în procesul de vindecare, cât și în prevenirea bolilor, este esențial să menținem bune obiceiuri de igienă. Acest lucru nu implică doar o rutină de băi și periaj frecvent, dar este și convenabil să monitorizați contactul animalului de companie cu alte animale în afara casei. De fapt, pisicile și câinii fără stăpân sunt adesea primele surse de infecție.

Din fericire, scabia este astăzi o boală parazitară de Least Concern. Numărul cazurilor domestice este scăzut, iar cu diagnosticarea precoce se poate vindeca rapid. Cu toate acestea, merită să ținem cont de ușurința contagiunii interspecifice, factor responsabil de epidemiile istorice ale acestei patologii.