Bunăstarea animalelor de companie este adesea luată de la sine înțeles, deoarece dacă nu prezintă patologii grave, micile dezechilibre emoționale sunt greu de identificat. De asemenea, gardienii tind să aibă vieți ocupate, pline de stimuli și griji, ceea ce face și mai dificilă îngrijirea animalului în cauză. Din acest motiv, poate nu te-ai întrebat niciodată ce factori favorizează sau diminuează bunăstarea pisicilor domestice. Aici vi-l arătăm.
O simbioză de mii de ani
Încă nu se știe cu certitudine absolută când a început interacțiunea dintre pisici și oameni.În general, se presupune că această relație simbiotică a început în Egiptul Antic, dar dovezile fosile recente indică faptul că ar putea să dateze mult mai devreme, cu 7.000 de ani. De atunci, pisicile au fost venerate, iubite și, din păcate, denigrate în unele epoci istorice.
În prezent, rolul pisicii este acela de animal domestic, iar în 1991 erau estimate 35 de milioane distribuite în casele din Uniunea Europeană. Datorită importanței lor sociale și individuale, aceste animale au devenit încă un membru al familiei și, ca atare, necesită atenție, înțelegere și empatie din partea tutorelui.
În acest spațiu urmează să vă arătăm diverși factori care condiționează într-o oarecare măsură bunăstarea pisicilor domestice, iar pentru aceasta ne vom baza pe acest studiu publicat în prestigiosul portal ScienceDirect.
Un studiu de mare interes
Acest studiu și-a stabilit obiectivul de a explora diferiți factori atunci când vine vorba de cuantificarea bunăstării felinei. Metodologia a fost următoarea:
- S-a ales un eșantion de grup de 62 de paznici și pisicile lor. Toți au participat fără a cunoaște obiectivul real al studiului.
- Relația dintre pisică și tutore a fost cuantificată cu diferiți parametri: chestionare, o examinare fizică a animalului și Scala de atașare a animalelor de companie Lexington (LAPS)
- S-a calculat un scor total pentru fiecare interacțiune, în funcție de starea de bine a pisicii: scăzut (L), mediu (M) sau ridicat (H).
- Acești parametri au permis cercetătorilor să obțină o imagine clară a stării sociale, comportamentale și fiziologice a fiecărui animal.
Profilul mediu al participanților a fost ușor denaturat, deoarece majoritatea erau angajate de sex feminin cu experiență anterioară în îngrijirea pisicilor. Chiar și așa, rezultatele sunt încă extrem de interesante.
De ce factori depinde bunăstarea pisicilor domestice?
În timpul studiului au fost clarificate mai multe lucruri.
- Veștile nu sunt rea, deoarece în ceea ce privește calitatea vieții animalului, peste 70% dintre pisici au obținut o notă medie și 17% o notă mare.
- Condiția fizică generală a fost foarte bună, 75% dintre pisici obținând un scor mare.
- Factori precum sexul, vârsta, numărul membrilor familiei sau activitățile sociale ale tutorelui păreau să condiționeze aceste procente.
Toate aceste date sunt curioase și pozitive, dar trebuie menționat că doar 16% dintre pisicile domestice nu au prezentat niciun comportament anormal pentru specia lor. Aceasta înseamnă că, deși gardienii au acordat o mare atenție animalului, nu au reușit să-i acopere pe deplin nevoile. Ce favorizează, deci, bunăstarea animalului?
- S-a demonstrat că pisicile cu mai mulți tutori în gospodărie primesc mai multă îngrijire veterinară. Acest lucru subliniază importanța că în cadrul familiei, toți membrii trebuie să se simtă într-un fel responsabili pentru animal și să îi ofere cea mai bună îngrijire posibilă.
- Deținerea anterioară de animale de companie a redus comportamentele problematice, cum ar fi sfâșierea obiectelor la pisici. Acest lucru se poate datora faptului că cei mai experimentați tutori știu ce stimuli să-i ofere animalului. Nu strică niciodată să le ții minte: stâlpii de zgâriere și jucăriile sunt esențiale pentru activarea mentală a pisicii.
- Semne precum defecarea în afara cutiei de gunoi pot fi semne de stres la animal. Rezultatele sunt surprinzătoare, deoarece aceste comportamente au fost reduse drastic la pisicile din gospodăriile fără copii. Din nou, acest lucru evidențiază nevoia de a educa cei mai mici membri ai gospodăriei cu cel mai mare respect pentru ființele vii și animalele de companie cu care trăiesc.
O responsabilitate a tutorelui
Toate aceste date nu înseamnă că a avea copii acasă, a nu fi acumulat experiență anterioară cu alte animale de companie sau a fi o persoană singură în casă va face animalul să sufere mai mult.
Ceea ce arată acest tip de studiu este necesitatea de a înțelege care sunt cele mai mari slăbiciuni și deficiențe din mediul animalului, de a le acorda o atenție deosebită și de a încerca să le rezolvi. De exemplu, dacă aveți copii acasă, concentrați energia și timpul în care ei știu să respecte animalul, nu-l atingeți excesiv și nu generați zgomot neîncetat în vecinătatea lui.