Sindromul cățelușului slab: atenție la deshidratare

Așa-numitul sindrom al cățelului slăbit cuprinde diverse tablouri clinice care afectează în principal animalele nou-născuți. Dezvoltarea sa este asociată cu imunitatea scăzută pe care o prezintă cățeii în perioada neonatală, deși mediul și genetica ar putea-o favoriza și ele.

Din păcate, există rate foarte mari de mortalitate neonatală, derivate din diferite imagini clinice ale cățelușului slăbit. Se estimează că în jur de 50% din decesele puilor se datorează de obicei simptomelor acestui sindrom, iar majoritatea ajung la clinica veterinară cu o stare de sănătate foarte slăbită. Continuați să citiți acest spațiu și aflați mai multe despre această afecțiune.

Perioada neonatală și imunitatea cățeilor

Perioada neonatală, la câini, începe de la naștere și se prelungește până la 15 zile de viață. La pisici, această perioadă este mai scurtă și se termină în jurul a zecea zi de viață a animalului. În ciuda diferenței de timp, în ambele, această perioadă este folosită pentru ca vițelul să-și termine maturizarea organelor și sistemelor.

Această etapă este caracterizată de imaturitatea imunologică, fizică și emoțională, care apar ca un factor de risc pentru supraviețuirea cățelușului. Prin urmare, cei mici sunt foarte vulnerabili la tot felul de condiții interne și externe, în special animalul care se naște ultimul.

Se pare că sistemul imunitar al nou-născutului nu este încă pregătit să-și apere corpul. Aceasta înseamnă că este prea susceptibilă la nenumărații stimuli și microorganisme din mediu.Dacă mama este îngrijită prost sau nu primește o alimentație adecvată, puiul este foarte probabil să se îmbolnăvească și să dezvolte sindromul cățelușului irosit.

Ce este sindromul cățelușului slab?

Sindromul catelului slab este un termen colocvial folosit pentru a se referi la diverse afectiuni care apar in perioada neonatala. De obicei, cei mici par să fie sănătoși și nu prezintă semne evidente de boală, dar după câteva zile, starea lor degenerează și devine gravă.

Acest lucru se întâmplă deoarece sistemul imunitar al cățeilor este încă incapabil să-și protejeze corpul. De aceea, sindromul cățelului irosit se dezvoltă atât de repede. Din acest motiv, este de o importanță vitală menținerea igienei și a îngrijirii necesare în această etapă pentru a preveni complicațiile.

Cauze asociate cu sindromul cățelușului slăbit

Având un sistem imunitar atât de slab, nou-născuții pot dezvolta simptomele unui cățeluș slăbit din cauze multiple. Unele dintre ele derivă din anumite deficiențe ale organismului propriu al cățelușului, iar altele pot fi moștenite de la mamă în timpul sarcinii, în timpul nașterii sau când este alăptat.

Cauzele interne care ar putea afecta catelul sunt:

  • Hipoglicemie.
  • Deshidratare.
  • Hipotermie.
  • Malformație congenitală a tractului digestiv.
  • Deficiență imună.
  • Paraziți interni (în principal din cauza ascariazei larvare).
  • Infecții bacteriene (cu risc de sepsis).
  • Inflamația venelor ombilicale (Omfaloflebită).
  • Lipsa oxigenului la naștere sau tulburări ale tractului respirator.
  • Cura neonatală.

Printre cauzele care sunt derivate de la mamă se numără:

  • Laptele matern contaminat (de substanțe toxice, bacterii sau boli precum mastita).
  • Producție scăzută de lapte (hipogalactia maternă).
  • Tulburări de comportament postpartum (care determină mama să-și piardă interesul pentru alăptarea cățeilor).

Simptome ale sindromului cățelușului slab

Semnele sindromului catelului deficitar se caracterizeaza prin declinul general si accelerat al tabloului de sanatate. Nou-născutul prezintă de obicei primele simptome în 96 de ore de la naștere.

Rezumăm principalele simptome ale sindromului cățelușului slăbit:

  • Apatie.
  • Malnutriție și anorexie.
  • Dificultate sau pierderea capacității de a suge laptele matern.
  • Hipotermie.
  • Slăbire accelerată din a doua sau a treia zi de viață.
  • Gemete, plâns sau gemete constant.
  • Dezvoltarea sau agravarea hipoglicemiei.
  • Insuficiență cardiorespiratorie.
  • Convulsii (în principal înainte de 10 zile de viață).

Tratament pentru sindromul cățelușului slab

La început, tratamentul constă în combaterea simptomelor pe care le prezintă animalul, în principal malnutriția și deshidratarea.

Animalul primește de obicei ser de glucoză intravenos sau oral la fiecare patru sau șase ore, pentru a atenua rapid deshidratarea. În plus, pentru combaterea hipoglicemiei, se pot administra produse naturale din glucoză precum mierea. Doza furnizată, în toate cazurile, va depinde de greutatea și starea de sănătate a fiecărui animal.

Este esențial și menținerea stabilă a temperaturii corpului cățelușului pentru a evita hipotermia. Când este diagnosticată prezența paraziților interni, tratamentul include și deparazitarea.

În mod normal, puiul afectat este separat de mamă și de alți frați pentru a primi tratament. Totuși, dacă laptele mamei este contaminat sau dacă femela nu produce suficient lapte, tratamentul include și ceilalți căței și chiar mama. Acest lucru este de o importanță vitală atunci când există procese infecțioase, deoarece sunt patologii prea invazive pentru copiii mici.

În orice caz, este important ca cățelul să aibă o cățea „amantă” sănătoasă sau preparate din comerț („lapte praf” fortificat pentru cățeluși). Sistemul imunitar primește ajutor din nutrienții materni, așa că laptele este esențial pentru restabilirea sănătății cățelușului.

Sindromul câinelui slab: este posibil să îl preveniți?

Din fericire, putem interveni pentru a preveni apariția simptomelor de cățeluș debilitat la nou-născuți. Pentru a face acest lucru, trebuie să luăm o serie de măsuri de precauție cu care să evităm hipotermia, deshidratarea, hipoglicemia și malnutriția, precum:

Menține temperatura și umiditatea mediului (în special în zonele mai reci și în timpul iernii).

  • Controlați alimentația și comportamentul nou-născuților.
  • Fă vizite periodice la veterinar pentru a asigura sănătatea cățeilor și a mamei.
  • Verificați calitatea și cantitatea producției de lapte matern.
  • Cântărește cățeii în mod regulat pentru a asigura o creștere adecvată în greutate.
  • Verificați dacă toți puii sunt alăptați în mod adecvat de către femelă.
  • Oferiți medicamente preventive adecvate mamei și cățeilor pe tot parcursul vieții.

Merită să ne amintim că acest articol are doar scop informativ. Este esențial să mergeți la medicul veterinar pentru a diagnostica și trata corect sindromul cățelușului slăbit și alte patologii.

Sursa imagine principală: Brian Brooks

Vei ajuta la dezvoltarea site-ului, partajarea pagina cu prietenii

wave wave wave wave wave