Conservarea naturii este o problemă delicată, întrucât este necesar să se confrunte cu o multitudine de factori greu de controlat, și nu doar cu acțiunea distructivă a ființei umane. Astfel, multe încercări de a recupera un ecosistem au eșuat prin dezechilibrarea altor aspecte din proces. Aici intră în joc speciile de umbrelă.
Este posibil ca, din denumirea propriu-zisă, să vă faceți o idee despre funcția acesteia: specii care îi adăpostesc pe alții la adăpostul lor, protejându-i din punct de vedere al conservării. Despre acest termen vom vorbi aici, deoarece este una dintre cele mai eficiente strategii atunci când vine vorba de alocarea eforturilor și a mijloacelor economice.Nu ratați nimic.
Ce este o specie umbrelă?
Speciile umbrelă sunt cele care sunt selectate ca centru de eforturi atunci când se conservă un ecosistem. Acest lucru se datorează faptului că, prin protejarea acelei specii specifice, se produce un efect pozitiv și asupra altor specii din același habitat.
Acest termen nu este nou: a fost inventat în 1984 la Universitatea Stanford și este definit ca „unul ale cărui cerințe minime de suprafață sunt cel puțin la fel de cuprinzătoare ca și restul comunității pentru care se solicită protecție.”
De aceea, speciile umbrelă sunt alese nu atât pentru funcția pe care o îndeplinesc în ecosistem (ceea ce o fac și ele), cât pentru nevoile lor. Adică sunt specii ale căror cerințe sunt largi și variate, precum și complexe, motiv pentru care este necesar să se intervină la mai multe niveluri pentru a le garanta supraviețuirea.
Cerințe pentru ca o specie să fie clasificată ca „umbrelă”
Înainte de stabilirea unui plan de conservare, studiul ecosistemului este esențial. Prin urmare, la identificarea interrelației dintre specii se găsesc și nevoile acestora și, odată cu acestea, criteriile de a considera o specie drept umbrelă pentru celel alte. Aceștia sunt:
- Întinderea teritoriului necesară speciei-umbrelă trebuie să fie suficient de mare pentru a include zone ale altor specii care trebuie protejate.
- Poziția în lanțul trofic al speciilor umbrelă trebuie să fie semnificativă atunci când vine vorba de controlul populațiilor.
- Raritatea speciei, precum și starea ei de conservare și riscul de dispariție în sine sunt, de asemenea, criterii de luat în considerare.
- Ai un rol important ca competitor sau prădător al altor specii. Aceste aspecte ale comportamentului nu trebuie uitate la selectare.
Aplicații ale tehnicii speciilor umbrelă
Selectarea speciilor umbrelă nu este utilă doar pentru optimizarea eforturilor de conservare, ci are și alte aplicații utile. Unele dintre ele sunt următoarele:
- Găsiți locații optime pentru a crea rezervații naturale.
- Studiați în profunzime compoziția ecosistemelor, precum și structura acestora.
- Stabiliți coridoare ecologice pentru a conecta habitatele fragmentate.
- Efectuați inventare ale florei și faunei.
- Localizează spații geografice care necesită intervenție urgentă.
Dedicarea eforturilor pentru conservarea unei specii-umbrelă este o modalitate foarte eficientă de a proteja mai multe specii într-un timp scurt.
Exemple de specii de umbrelă
Eventual, în Spania cea mai cunoscută specie de umbrelă este râsul iberic (Lynx pardinus), urmat de vulturul imperial.Ambele specii au efect asupra populațiilor de faună mică precum insectele și amfibienii, dar și asupra plantelor. De altfel, epidemiile de mixomatoză și de boală hemoragică virală suferite de iepurele iberic au avut un impact serios asupra conservării acestuia (întrucât acestea constituie o parte cheie a alimentației sale).
Astfel, eliberarea iepurilor pentru a repopula pădurile mediteraneene a făcut parte din planul de conservare a râsului iberic și a vulturului imperial. În plus, pentru a evita să fie peste atât de des pe drumuri, au fost construite o multitudine de coridoare subterane care profită și de alte specii.
Dar această strategie se realizează în multe ecosisteme. Iată și alte specii de umbrele:
- Mamifere: jaguar (Panthera onca), urs andin (Tremarctos ornatus), tapir (Tapirus terrestris), rinocer negru (Diceros bicornis) sau lamantin (genul Trichechus).
- Păsări: vulturul auriu (Aquila chrysaetos), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), bufnița pătată (Strix occidentalis) sau ciocănitoarea uriașă (Campephilus magellanicus).
- Reptile: crocodil Orinoco (Crocodylus intermedius), broasca testoasa hawksbill (Eretmochelys imbricata) si broasca testoasa charapa (Podocnemis arrau).
După cum puteți vedea, conservarea speciilor nu se limitează doar la creșterea numărului de animale sau plante ale unei specii, ci ia în considerare și întregul ecosistem. Și nu este surprinzător, deoarece totul în natură este interconectat și armonizat, inclusiv noi cu invazia noastră. Din acest motiv, vom recurge încă o dată la o sintagmă larg folosită în aceste contexte: a avea grijă de ei înseamnă a ne îngriji.