Laringele este un mic organ situat între trahee și faringe care protejează intrarea în căile respiratorii și este implicat în capacitatea de a emite sunete. Este compus din cartilaj care formează nuca și corzile vocale. Paralizia laringiană la câini scade sau împiedică intrarea aerului datorită imobilizării mușchilor laringieni.
De ce apare?
La un câine sănătos, laringele se deschide în timpul respirației și se închide în timpul pauzei respiratorii pentru a preveni intrarea salivei și a alimentelor în sistemul respirator.
La câinii cu paralizie laringiană, mușchii care deschid în mod normal căile respiratorii nu funcționează corespunzător. Când animalul inspiră, pereții căilor respiratorii nu se extind; în cazuri grave, chiar se închide, ceea ce poate provoca sufocare.
Această patologie poate fi congenitală sau dobândită. Aceasta din urmă este cea mai frecventă formă: apare la câinii mai în vârstă de 9 sau 10 ani în medie și este mult mai frecventă la masculi decât la femele.
Paralizia laringiană dobândită apare de obicei la rasele mari și mijlocii, cum ar fi Labrador, Golden Retriever, Saint Bernard sau Setter irlandez.
Unele rase de câini au o predispoziție genetică de a suferi de paralizie laringiană: bouvierul Flanders, husky-ul siberian, tottweilerul, dalmația sau bull terrier-ul sunt câteva dintre aceste rase. Obezitatea este un alt factor care poate agrava situația câinelui bolnav.
Simptome de paralizie laringiană la câini
În stadiile incipiente ale bolii poți auzi un zgomot când respiri. Alte semne sunt:
- Răgușeală când gâfâi.
- Tuse, mai ales după exerciții fizice.
- Gâfâi crescut atunci când câinele este calm sau în repaus.
- Lătrat harse.
- Dificultate la respirație.
- Intoleranța la exerciții.
Câinele poate prezenta o expresie anxioasă, cu ochi bombați și torace care se extinde rapid.
O altă consecință a paraliziei laringiene la câini este supraîncălzirea. Câinii se răcoresc prin respirație, pentru care își țin gura deschisă. Dacă animalul prezintă această patologie, îi este mult mai dificil să-și mențină temperatura corpului.
În etapele ulterioare, câinii au probleme constante de respirație. Nu acceptă să fie trase de guler, iar zgomotul pe care îl fac cu respirația devine din ce în ce mai puternic și ar putea avea nevoie de asistență veterinară urgentă.
Cel mai bine este să mergem cât mai curând posibil dacă suspectăm paralizia laringiană. Veterinarul va efectua o serie de analize, precum o radiografie toracică, analize de sânge, o examinare detaliată a gâtului și va decide care este cel mai potrivit tratament în fiecare caz.
Tratamente pentru paralizia laringiană
În situații de urgență, o eventuală intubare și respirație asistată vor fi necesare pentru o perioadă scurtă de timp cu animalul sedat. De asemenea, poate fi necesară o răcire externă pentru a-i reduce temperatura.
În cazurile ușoare, paralizia laringiană poate fi tratată cu medicamente și cu unele indicații, precum evitarea supraponderalității, exercițiul intens, căldura sau folosirea gulerelor de pedeapsă.
Oxigenoterapia pot ameliora crizele respiratorii, dar nu este o vindecare definitivă, deoarece căile respiratorii rămân „defecte”. Există o intervenție chirurgicală pentru rezolvarea acestor cazuri, care constă într-o intervenție de menținere a căilor respiratorii deschise prin intermediul unei suturi care deschide pereții laringelui.
Această intervenție chirurgicală se numește tieback și are ca obiectiv creșterea diametrului căilor respiratorii pentru a facilita trecerea aerului și, în consecință, respirația și termoreglarea.
Veterinarul va fi cel care va evalua dacă operația este cea mai bună opțiune în funcție de pacient și de tipul procedurii în sine. După operație, câinele va avea nevoie de îngrijire postoperatorie pentru a evita complicațiile, dar va putea duce o viață complet normală.