Studiul cunoașterii animalelor a petrecut mulți ani încercând să afle cât de inteligente sunt ființele vii non-umane. Această inteligență a fost bine demonstrată la speciile mari, cum ar fi delfinii și elefanții, dar cum rămâne cu cogniția la nevertebrate?
Dacă te-ai întrebat vreodată dacă un păianjen sau o furnică ar putea fi inteligentă, aici vei găsi fapte care te vor face să vrei să investighezi dincolo de acest spațiu. Pentru a înțelege ce vă vom arăta, totuși, este necesar să punem câteva baze despre cunoașterea animală.
Ce este cogniția?
Când vorbim despre cogniție în abstract, este de obicei doar capacitatea de a reprezenta lumea mental. Cu alte cuvinte, a avea capacitate cognitivă implică capacitatea de a-ți forma idei, cel puțin, despre elementele mediului.
Totuși, s-a demonstrat că majoritatea animalelor nu au doar reprezentări, ci operează cu ele pentru a supraviețui. Din acest motiv, cunoașterea este considerată a fi baza capacității de adaptare la mediu.
De aceea, întrucât practic toate animalele au mecanisme de adaptare la mediu, de ce ar trebui să fie mai puține nevertebratele? Mai jos, vă arătăm câteva exemple care arată clar că aceste animale pot fi foarte complexe din punct de vedere mental.
Exemple de cunoaștere la nevertebrate
Există multe specii de nevertebrate, toate foarte diferite unele de altele, așa că aici veți găsi 3 cazuri de grupuri diferite, pentru a acoperi cât mai mult posibil întinderea despre cunoașterea la nevertebrate.
1. Furnici: utilizarea instrumentelor nu este rezervată animalelor mari
Deși capacitatea de adaptare și ductilă a furnicilor de a muta mâncarea era deja cunoscută, varietatea de furnică neagră (Solenopsis richteri Forel) i-a surprins pe oamenii de știință de la Departamentul Agriculturii al SUA.Aceste nevertebrate folosesc niște strategii adaptative cu adevărat uimitoare.
Inițial, cercetătorii au prezentat o suprafață subțire de apă cu zahăr pe care să o culeze și au făcut-o. Datorită exoscheletului lor hidrofob, furnicile ar putea merge pe suprafața subțire fără să se înece, oferindu-le acces ușor la nutrienți.
În a doua fază a experimentului, profesioniștii din departamentul de agricultură au adăugat în apă un compus care a făcut să se scufunde furnicile, astfel încât acestea să nu mai poată ridica apa cu zahăr.
Ai putea ghici ce au făcut furnicile? Au început să îngrămădească boabe de nisip în apă până au putut ajunge la ea și continuă să scoată zahărul. Dar nu numai atât: cercetătorii și-au dat seama că structura acestor boabe de nisip era atât de eficientă încât au putut extrage aproape toată apa cu zahăr.
Acest lucru a demonstrat capacitatea acestor insecte de a folosi instrumentele în mod adaptativ în fața unui eveniment ecologic.
2. Păianjeni: cum să gândești printr-un fir de mătase
Pânzele de păianjen nu sunt doar pentru ca aceste arahnide să le mănânce. Acestea sunt câteva exemple ale evenimentelor fascinante pe care le pot realiza arahnidele prin formarea structurilor lor de mătase:
- Pianjenii care locuiesc în rețea au o vedere foarte slabă, așa că își folosesc pânzele pentru a determina distanța, dimensiunea și forma prăzii care aterizează asupra lor. De fapt, în laborator a fost posibil să se imite vibrația unei insecte în pânza propriu-zisă, iar bieții păianjeni au sărit spre acel loc gol, dar nu au făcut-o dacă vibrația era întâmplătoare.
- Arahnidele își construiesc pânzele în anumite forme, în funcție de ce pradă doresc să prindă.
- Unii păianjeni își aleg locația pânzelor în funcție de prada pe care doresc să o vâneze.
De fapt, există o comparație între păianjeni și muzicieni, întrucât vibrațiile pânzelor lor au cadențe muzicale și le construiesc în locuri unde le pot optimiza, de parcă ar căuta un auditoriu cu acustică bună.
3. Cefalopode: Inteligență subacvatică
A fost mai mult decât dovedit că caracatițele, sepia și alte cefalopode marine nu au nevoie de un sistem nervos asemănător cu cel al rudelor lor vertebrate pentru a fi extrem de descurcăreți. Aici puteți citi câteva dintre cele mai importante descoperiri despre ei:
- Manipulați obiecte: ocazional, unele caracatițe au reușit să deschidă borcane, în moduri pe care nici măcar experimentatorii nu au reușit să le imite.
- Nu doar mimarea culorilor: au fost înregistrate date pentru caracatițe nu doar mimând culoarea rocilor în care se camuflează, ci și luând forma suprafeței.
- Au amintiri excelente: în captivitate, mulți indivizi manifestă preferințe pentru anumiți paznici și învață să îndeplinească sarcini cu o ușurință uimitoare.
- Se plictisesc: fiecare animal inteligent suferă psihic atunci când este lipsit de stimulare. Cefalopodele nu sunt mai puțin, deoarece dezvoltă stereotipuri dacă îmbogățirea lor de mediu este insuficientă.
Concluzii privind cogniția la nevertebrate
După cum puteți vedea, cogniția dă naștere multor comportamente demne de conceptul pe care îl cunoaștem ca inteligență. Când vine vorba de minți colective -cum ar fi furnicile sau albinele-, investigația devine și mai interesantă, deoarece organismele individuale creează o reprezentare comună și funcționează ca și cum ar fi o singură ființă.
Multe concepte abstracte despre minte și bazele ei cognitive sunt tot mai aproape de a fi descoperite. Din fericire, noi, oamenii, am realizat în timp că aceasta nu este doar o chestiune de organisme complexe.
