Câinele de terapie este o figură din ce în ce mai prezentă în domeniul sănătății psihice și fizice, întrucât este un animal care a suferit o domesticire milenară de către om. Capacitatea lui de a se înțelege cu oamenii, precum și legătura strânsă pe care o generează cu noi, au proprietăți terapeutice la toate nivelurile.
Dar cum alegi un câine pentru terapie? Există rase sau profiluri psihologice specifice pentru această funcție? Asta vei putea afla în acest spațiu, așa că nu rata nimic, să începem.
Ce este un câine de terapie?
Un câine de terapie este unul care a fost selectat, dresat și dresat în scopul utilizării într-un program de terapie sau educațional. Se așteaptă ca animalul să ajute la atingerea obiectivelor într-un mod mai rapid și mai pozitiv.
Programele care includ animale de terapie (nu doar câini) au ca scop îmbunătățirea calității vieții sub diferite aspecte. Cele mai frecvente sunt integrarea socială, ameliorarea tulburărilor depresive și anxioase sau ajutorul în sarcinile zilnice pentru persoanele cu diversitate funcțională.
Deși nu există nicio rasă de câine concepută pentru a fi un câine de terapie, este adevărat că unii au un caracter mai potrivit pentru el. Prin urmare, nu este neobișnuit să găsiți ciobănesc german, labrador sau golden retriever.
Nu uitați că personalitatea este rezultatul interacțiunii dintre mediu și genetică, astfel încât orice câine individual poate avea caracteristicile.
Ce calități trebuie să aibă un câine pentru a ajuta la terapie?
Pe lângă efectul terapeutic al prezenței câinelui în cadrul programului, este esențial ca acesta să fie educat astfel încât să nu creeze probleme în centrul în care se desfășoară. Aceasta include comportamentul agresiv, vocalizări inutile sau neascultare.
Pe de altă parte, pentru a fi optim pentru terapie, există o serie de trăsături de personalitate dorite la câine. Le ai mai jos:
- Sociabilitate: bucură-te de interacțiunea cu oamenii, dar fără a ajunge la dependența emoțională.
- Securitate: trebuie să fie un câine încrezător în sine, care abordează cu hotărâre situațiile sociale.
- Stabilitate: Trebuie să ai un temperament echilibrat, atât fizic, cât și emoțional.
- Sensibilitate: tactilă, vizuală și auditivă. Trebuie să fii capabil să fii deschis la noi stimuli, dar fără a fi prea sensibil la ei.
- Complezență: unii câini sunt mai dispuși să-i placă omului care le dă ordinele. Acest lucru este esențial pentru un antrenament pozitiv.
- Nivel de energie mediu: un câine care este prea activ sau, dimpotrivă, nu are energia pentru munca necesară, nu va fi potrivit. Acest lucru este esențial pentru ca terapia să nu dăuneze animalului în sine.
Test de temperament pentru câini
Există mai multe teste de temperament pentru a-ți face o idee aproximativă despre adecvarea animalului pentru sarcina terapeutică. Cele mai frecvente două sunt cele ale lui Liakhoff și ale lui Campbell, care sunt detaliate în următoarele rânduri:
- Testul Campbell: se face de obicei în jurul vârstei de 7 săptămâni pentru a vă face o idee despre temperamentul pe care îl va avea cățelul când va ajunge la maturitate. Sunt evaluate atracția socială, gradul de independență, răspunsul la izolare, acceptarea dominației umane și a demnității.
- Test Liakhoff: acest test evaluează sensibilitatea câinelui la stimulii din mediu, precum și agresivitatea, dominația, dorința de a face plăcere, adaptabilitatea, atenția, inițiativa, persistența, intensitatea și frica.
Așa cum sa menționat mai sus, aceste teste nu dau rezultate fixe și definitive, ci arată mai degrabă tendințele animalului. Mai ales când sunt căței, personalitatea lor se poate dezvolta în mai multe moduri în funcție de o multitudine de factori, precum educația, experiența sau genetica.
Bunăstarea câinilor de terapie
De îndată ce se aplică un minim de etică asupra faptului că ființele simțitoare sunt folosite în scopuri exclusiv umane, bunăstarea lor nu poate fi trecută cu vederea. Prin urmare, folosirea câinilor de terapie înseamnă că siguranța lor fizică și emoțională trebuie să fie îngrijită și, mai presus de toate, să nu-i forțeze niciodată să îndeplinească vreo sarcină dacă este o problemă pentru ei.
Pe lângă păstrarea unui control strict asupra sănătății tale fizice, antrenamentul ar trebui să fie întotdeauna făcut pozitiv. Este obligatoriu să le respectați ritmul de învățare și să nu folosiți niciodată un câine care nu a ajuns la maturitate.
Pentru a încheia, este necesar să subliniem că responsabilitatea supremă pentru bunăstarea câinelui revine persoanelor sau entităților care îi antrenează pentru programele lor. Ei sunt cei care selectează care câine este cel mai potrivit pentru publicul de terapie, precum și cei care se ocupă să garanteze că sunt fericiți și sănătoși din momentul în care sunt aleși și până la pensionare. Acesta este singurul mod de a obține o terapie eficientă.