Păsările sunt capabile să parcurgă mii de kilometri în timpul migrației lor pentru a ajunge la anumite locuri. O fac pentru a evita vremea nefavorabilă și pentru a avea diferite resurse la dispoziție. Cu toate acestea, a rămas întrebarea cum au putut să-și identifice rutele de zbor. În prezent se știe că păsările poartă în ochi un fel de busolă care le ajută să se orienteze.
Câmpul magnetic al pământului este cel care permite ca busolele să fie orientate și să recunoască locația nordului. Acest fapt a fost utilizat pe scară largă de către om datorită capacității sale de a crea instrumente.Din acest motiv, este surprinzător că păsările au reușit să dezvolte un mecanism similar din trăsăturile lor biologice. Continuați să citiți acest spațiu și aflați mai multe despre această capacitate incredibilă.
Rute perfecte de migrare
Migrația păsărilor este o întâmplare comună în regnul animal, așa cum a fost raportată și revizuită de diverși specialiști în domeniu. Această mișcare poate fi la fel de minimă precum variarea altitudinii la care trăiesc organismele. În orice caz, cel mai impresionant este cel care presupune parcurgerea unor distanțe mari pentru a ajunge chiar și pe alte continente.
Fenomenul nu constă doar în trecerea dintr-un habitat în altul, dar uneori traseul lor migrator are și anumite „opriri”. Aceasta înseamnă că păsările detectează locuri unde se pot odihni pentru o clipă și apoi își reia zborul către destinația finală. Planificarea respectivă este aproape perfectă, deoarece în unele cazuri își modifică caracteristicile fiziologice pentru a se conforma cu itinerariul lor.
Este clar că aceste animale incredibile folosesc o oarecare strategie de orientare, altfel nu ar putea ajunge în locuri atât de îndepărtate. În plus, în cele mai multe cazuri exemplarele zboară pe aceste rute fără să le fi parcurs anterior, deci le este imposibil să facă acest lucru fără nici un ajutor din partea organismului lor.
Cum se ghidează păsările pe rutele lor de migrație?
De multă vreme s-a încercat explicarea mecanismului prin care păsările se puteau orienta în timpul zborului. Printre cele mai relevante ipoteze a fost capacitatea sa potențială de a detecta câmpurile magnetice ale pământului, ceea ce părea fantezist, deoarece nu existau suficiente dovezi care să o susțină.
În 2021, un studiu științific publicat în revista Nature a detectat pentru prima dată o proteină în ochii păsărilor cu capacitatea de a înregistra câmpuri magnetice (precum o busolă).Acesta se numește criptocrom 4 (CRY4) și este sensibil la lumină, dar anumite modificări (găsite doar la speciile migratoare) îl transformă într-o „busolă cuantică”.
Termenul „cuantic” este folosit din cauza modului în care această proteină este activată, deoarece lumina induce o decuplare a electronilor care formează un mini câmp magnetic. Datorită acestui fapt, păsările pot „simți” nordul magnetic ca o busolă și se pot localiza mai eficient decât GPS-ul creat de om.
Deși asta pare să răspundă la marea necunoscută a busolei pe care o au păsările migratoare, realitatea este că este doar începutul explicației. Studiul în cauză nu ia în calcul toți indivizii migratori, deci nu poate fi generalizat. În consecință, sunt încă necesare studii pentru a confirma același lucru la multe specii.
O memorie minunată ajută și ea
Așa cum am menționat mai sus, păsările folosesc un număr mare de strategii care le permit să se localizeze pe parcursul rutelor lor de migrație.Un alt dintre mecanismele incredibile care au fost recunoscute în 2021 a fost marea sa capacitate de memorie spațială. Aceasta înseamnă că au capacitatea de a-și aminti traseul și distanța fiecăreia dintre traiectorii lor.
Această abilitate le permite păsărilor să-și amintească direcția zborului ca și cum ar avea o hartă. În plus, le oferă și posibilitatea de a-l modifica în cazul în care există o zonă nouă mai propice migrației lor. Prin urmare, ei trebuie să parcurgă o singură dată traseul lor de migrație pentru a nu-l uita atâta timp cât trăiesc.
Toate acestea sunt determinate de gena ADCY8. Potrivit unui studiu publicat în Nature, genomul păsărilor pare să fie strâns legat de capacitatea lor de a-și determina rutele de migrație. Această adaptare este esențială, deoarece călătoriile mai lungi ar fi aproape imposibile fără a avea o înregistrare (în memorie) a călătoriilor.
Schimbări climatice și rute de migrație
În ciuda abilităților uimitoare pe care le-au dat dovadă păsările, trebuie luat în considerare faptul că totul este mediat de condițiile meteorologice. Este important de reținut că migrația urmărește să ofere un habitat mai bun pentru specie și o mai mare disponibilitate a resurselor. Prin urmare, păsările își pot modifica migrația din cauza schimbărilor climatice.
Acest lucru implică faptul că, dacă înțelegeți modul în care păsările își determină propriile trasee de zbor, puteți încerca să preziceți cum le vor afecta schimbările climatice. În plus, pot fi definite situri cheie care promovează conservarea speciilor. Fiecare progres care se face în descoperirea necunoscutelor pe care le mai au aceste animale ne permite să le înțelegem biologia și să le propunem noi modalități de a le ajuta pe viitor.
