Maternitatea la animalele care au îngrijire părintească, cum ar fi mamifere sau păsări, este una dintre cele mai transformatoare experiențe ale vieții. De asemenea, din perspectiva descendenților, legătura dintre mamă și descendenți afectează profund dezvoltarea sistemelor cerebrale care reglementează comportamentul social.
Această legătură este creată datorită unui set de hormoni care, în plus, îi fac pe părinți să-și apere și să-și protejeze puii. Unul dintre cele mai interesante comportamente este agresivitatea la mame. Aici ți-l explicăm.
Un răspuns hormonal
Întregul set de hormoni feminini, împreună cu acțiunea altor neurotransmițători, trezesc o serie de comportamente la mame. Pe de o parte, estrogenul și progesteronul pregătesc uterul pentru implantarea embrionilor și dezvoltarea placentei.
Prolactina stimulează producția de lapte, în timp ce oxitocina inițiază travaliul și provoacă secreția laptelui în timpul alăptării. În plus, oxitocina, împreună cu dopamina, activează căile neuronale care motivează mama să dorească să-și îngrijească, să lege, să protejeze și să-și apere descendenții.
După cum putem vedea, aceste comportamente care pot apărea la femei sunt întotdeauna mediate de hormoni. Conform nivelurilor hormonale, aceste animale vor prezenta diferite grade de agresivitate. Scopul final al tuturor acestor schimbări și comportamente este supraviețuirea descendenților.
De ce își apără mamele puii?
Teritorialitatea feminină, definită ca apărarea spațiului exclusiv al femelelor la mamifere, a fost considerată ca un mecanism de apărare a resurselor alimentare.
În prezent, studiile sugerează că femelele care au descendenți în îngrijire nu prezintă niciun interes pentru resurse, cu excepția cazului în care sunt depozitate într-un anumit tip de cămară (la speciile care depozitează hrană). Invers, Se pare că femelele prezintă agresivitate față de congeneri atunci când au tineri.
Acest comportament depinde în mare măsură dacă femela aparține unei specii cu comportamente solitare, semisociale sau sociale. De exemplu, la femelele solitare sau semisociale, cum ar fi pisicile, protecția descendenților se concentrează pe prevenirea pruncuciderii, adică apare o altă pisică sau pisică și își ucide puii pentru a elimina concurența.
În general, comportamentele agresive încep cu puțin înainte de timpul nașterii, când femela începe să construiască cuibul. După naștere, întregul complex hormonal creează o legătură puternică între mamă și tânăr. Acest lucru provoacă îngrijire, hrănire și comportamente de protecție. În această fază, alăptarea, când o mamă poate manifesta mai multă agresivitate.
În perioada de lactație, descendenții sunt în momentul cel mai critic, deoarece sunt lipsiți de apărare și supraviețuirea lor depinde în totalitate de mamă. Prin urmare, În acest moment, femelele arată mai multă agresivitate, dar acest lucru scade pe măsură ce tinerii cresc și ajung să fie înțărcați.
Comportamentul canin: un exemplu de agresivitate la mame
Una dintre cele mai mari preocupări pe care le pot avea gardienii cu câini însărcinați este că aceștia manifestă agresivitate atunci când puii se nasc. În principiu, acest lucru este puțin probabil. Agresivitatea maternă este de obicei îndreptată către indivizi potențial periculoși pentru descendenți, ca alți câini sau străini.
Un câine care locuiește într-o casă stabilă, cu niveluri scăzute de stres și care are o relație bună cu tutorele ei, nu ar trebui să dea dovadă de agresivitate. Pe de altă parte, este important ca proprietarul să înceapă o relație cu tinerii, chiar înainte de a se naște.
Acest lucru se realizează mângâind burta cățelei. Primul simț pe care îl dezvoltă este atingerea, prin urmare, tinerii vor observa acel contact înainte de naștere. În plus, această activitate face câinele să aibă mult mai multă încredere în tutorele ei.
Cu toate acestea, cățeaua va apăra cuibul (sau locul în care rămân puii) pe tot parcursul alăptării. Prin urmare, este important să se evite ca alți câini care nu au o legătură cu abordarea ei.
Agresiune la iepuri cu tineri
În general, comportamentul agresiv al iepurilor cu viață liberă este, de asemenea, axat pe evita pruncuciderea altor iepuri, pe lângă faptul că poate menține vizuina mai sigură.
În captivitate sau la iepuri păstrați ca animale de companie, una dintre cele mai mari probleme rezidă în agresivitatea sau pruncuciderul îndreptat către descendenți de către mama însăși. Aceste comportamente aberante apar adesea ca consecințe ale stresului sau lipsei de experiență și securitate la femeile domestice.
Iepurii sunt animale pe care mulți își apără puii și vizuina, deoarece având cel mai bun cuib crește șansele de a-i face pe toți puii să reușească. Acest lucru se realizează prin manifestarea agresivității față de ceilalți. Din acest motiv, dacă iepurele dvs. este însărcinat, Este foarte important să-i respecti cuibul și să nu te apropii de el.
Minunea vieții
După cum am văzut, agresivitatea la mame este un comportament comun bine stabilit atât la animalele domestice, cât și la cele sălbatice. Îngrijirea descendenței are întotdeauna prioritate asupra bunăstării individuale.
Prin urmare, este esențial să oferiți spațiu și confort femeilor în această perioadă delicată. Pentru ei, viața este reprezentată în urmașii lor. Nu trebuie să o uităm.
