Câinii și copiii au mai multe în comun decât se vede. De exemplu, este obișnuit ca aceștia să simtă anxietate atunci când sunt despărțiți de îngrijitorul lor principal, deoarece apare frica excesivă din cauza posibilității ca ei să nu se mai întoarcă. Aceasta este cunoscută sub numele de anxietate de separare sau hiperatașament, o tulburare de comportament care îi afectează atât pe câine, cât și pe cei mici de acasă.
Problema cu această tulburare este că generează alte comportamente conflictuale în conviețuire. Prin urmare, este important să-l tratați la timp pentru a evita probleme de comportament mai grave. Citiți mai departe pentru a afla ce este anxietatea de separare și cum o puteți combate.
Este anxietatea rea?
În primul rând, anxietatea în sine nu este altceva decât o stare de alertă în prezența unui semn de pericol. Nu ar trebui să reprezinte o problemă, deoarece este o reacție naturală a organismului. Acest mecanism de autoconservare se numește sistem „luptă sau fugi” și este prezent atât la animale, cât și la oameni.
Problema apare atunci când organismul detectează ca „periculoasă” o situație care este inofensivă. De exemplu, ieșirea afară, întâlnirea cu oameni sau contactul fizic. În aceste cazuri, organismul suferă de suprasolicitare și tensiune generală, care poate afecta sănătatea animalului dacă apare în mod recurent (cronic).
Ce este anxietatea de separare la câini?
Animalul tău urlă de îndată ce ajungi acasă sau distruge totul dacă este lăsat singur? Este posibil să suferiți de o problemă de comportament numită anxietate de separare.
Anxietatea de separare este o stare de stres, frică, anxietate și depresie de care suferă un animal de companie atunci când este lăsat singur sau separat de îngrijitorul său principal. Acest lucru nu este atât de rar, deoarece este normal ca aceștia să acționeze în acest fel atunci când cine consideră că este alfa a plecat de acasă, indiferent de faptul că există și alți membri ai nucleului familial.
Această patologie afectează atitudinile animalului de companie, toate legate de stres. Unele sunt pierderea controlului toaletei, lătratul excesiv când este lăsat singur, activitățile distructive sau anxietatea la depistarea plecării îngrijitorului.
Se dezvoltă datorită unui nivel ridicat de dependență față de îngrijitor, deși apare și atunci când animalul de companie are încredere în sine scăzută. Acest tip de dependență ajunge să afecteze prea mult sănătatea psihologică a câinelui, așa că este mai bine să găsești o modalitate de a atenua anxietatea care se generează atunci când nu ești acolo.
Cauze posibile
Nu se știe cu certitudine ce factori influențează un animal de companie să dezvolte un atașament excesiv față de îngrijitorul său, totuși, elemente precum: par să influențeze
- Îțărcarea la o vârstă foarte fragedă.
- Factori genetici.
- Cursa.
- Abuz sau neglijență anterioară.
- Lipsa socializării.
- Supraprotecție de către tutori (umanizare).
- Schimbări drastice în obiceiurile tale (mișcare).
Se pare că există o relație între absența unui proces numit „detașare primară” (care este etapa în care mama obligă puiul să petreacă mai mult timp singur) și dezvoltarea anxietății de separare de stăpâni.
În general, cățeii care petrec mai puțin timp cu mama lor tind să dezvolte personalități mai independente. În plus, sunt mai încrezători în sine decât acei căței care nu au avut niciodată spațiu să fie singuri.
Simptome de anxietate de separare
O modalitate de a arăta că câinele tău începe să sufere de anxietate este atunci când devine supraexcitat când ajungi acasă (sare peste tine, urinează). Alte semne că câinele tău suferă de anxietate de separare sunt:
- Comportamente distructive: mușcă și distruge obiectele din casă (uși, pantofi, haine). Rețineți că acesta nu este un tip de răzbunare împotriva abandonului, ci că emoțiile lui necontrolate favorizează această atitudine.
- Lătrat excesiv: înainte de a pleca de acasă sau la întoarcere.
- Baia se face în locuri nepotrivite: în interiorul casei, în pat, în sufragerie etc.
- Auto-vătămare: Este rar. Constă în lins, mușcat și zgâriat excesiv pe propriul corp, care este un produs al stresului cronic pe care îl suferă.
- Depresie: apatie față de majoritatea stimulilor.
De îndată ce detectați aceste semne de avertizare, consultați imediat un etolog canin pentru a vă ajuta să o rezolvați. Anxietatea de separare a câinilor se înrăutățește de obicei în timp, așa că nu trece cu vederea semnele.
Ce se poate face pentru a preveni anxietatea?
Dacă detectezi că câinele tău are într-adevăr anxietate de separare, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să-l obosești. În felul acesta vei fi liniștit mai mult timp. Du-l la o plimbare înainte de a ieși, acest lucru vă va fi de mare ajutor.
De asemenea, răsplătește-l când vii acasă și nu a făcut mizerie sau nu a sărit peste tine. Acest lucru va genera în el conștientizarea comportamentului său atunci când nu ești prin preajmă. De asemenea, ignoră-l dacă țâșnește prea mult când ajungi acasă, pentru că, mângâindu-l sau încercând să-l calmezi, îi semnalezi că anxietatea este o stare de spirit acceptabilă și că va fi răsplătit cu atenție pentru asta.
Așteptați până când se calmează înainte de a continua să-l salutați, astfel încât să nu fiți supraexcitați de fiecare dată când vii acasă. Câinele trebuie să învețe să petreacă timpul singur și este ceva pe care îl ai drept responsabilitate. Este mai bine să o faci treptat. Așa că nu-l lăsa singur pentru perioade lungi de timp imediat de la început.
Dacă îl părăsiți pentru perioade scurte de timp și creșteți treptat timpul, veți preveni ca un timp prelungit de singurătate să genereze traume care să ducă la o problemă de comportament mai gravă. În acest fel, câinele va înțelege că atunci când ieși, chiar dacă durează ceva timp, te vei întoarce, fără ca asta să reprezinte o situație stresantă pentru el.
Pentru a combate anxietatea de separare
Anxietatea de separare se manifesta cu intensitate diferita in functie de caine. La fel, situațiile în care apare vor varia. De exemplu, unele animale de companie rămân calme în timpul absenței stăpânului lor dimineața și după-amiaza, dar nu suportă să fie lăsate singure noaptea.
Alții dezvoltă anxietate după ce au petrecut perioade lungi în companie, de exemplu, după vacanțe. Trebuie să fii atent la situațiile care declanșează acest comportament și la intensitatea cu care animalul tău de companie suferă de el.
Recomandări pentru a reduce anxietatea de separare
Cele mai grave cazuri de anxietate de separare la câini trebuie tratate direct de un etolog canin sau de un medic veterinar. Cu toate acestea, atunci când animalul de companie suferă unele evenimente minore, este posibil să aplicați câteva sfaturi pentru a încerca să-și corecteze comportamentul. Ca de exemplu:
- Obișnuiește câinele cu semnalele tale de ieșire: câinii se simt mai în siguranță atunci când învață să identifice „semnele” că îi vei lăsa în pace. Pentru a-i determina să vă recunoască, încercați să repetați aceleași acțiuni sau comportamente înainte de a părăsi casa.
- Stimulează mediul înconjurător: animalul de companie are nevoie de diferite jucării și obiecte cu care să poată fi distras în timp ce tu nu ești acolo. Acest lucru vă va reduce stresul și va începe să vă reduceți anxietatea.
- Folosește uleiuri esențiale (arome): există mai multe plante naturale (levănțică, nucă de cocos, valeriană) care produc mirosuri relaxante atât pentru animale de companie, cât și pentru oameni. Acestea pot ajuta la reducerea anxietății și la facilitarea desensibilizării câinelui.
Înainte de a aplica oricare dintre aceste strategii, încercați să determinați cauza anxietății, deoarece oamenii confundă adesea anxietatea de separare cu plictiseala. Dacă un câine se comportă normal, dar după unsprezece sau douăsprezece ore de a fi singur începe să se scarpină la uși sau să urle, cel mai probabil se plictisește.
Tratamente sub diagnostic veterinar
Când tratamentul etologic nu este suficient, medicul veterinar poate sugera combinarea terapiei sale cu utilizarea diferitelor medicamente. Printre care se numără:
- Psihofarmaceutice: formulate pentru a reduce drastic reactivitatea și anxietatea câinelui.
- Feromoni: „arome” care conțin niște compuși volatili care relaxează animalul de companie.
Amintiți-vă că un diagnostic corect este esențial, așa că nu ezitați să mergeți la un profesionist în comportament canin. Mai ales dacă este vorba de un caz de anxietate severă, deoarece viața animalului tău de companie sau integritatea familiei tale ar putea fi în pericol. Ai grijă de el și protejează-l așa cum merită, dar întotdeauna sub îndrumarea unui specialist.
