Rămășițele fosile găsite sporadic în diferite săpături ne permit să aflăm puțin mai multe despre trecutul Pământului. Deși poate că nu pare, sedimentele ascund multe specii incredibile și curioase care au trăit cu mulți ani în urmă, dar care au dispărut înainte ca omul modern să știe despre ele.
Fiecare fosilă care este găsită dezvăluie puțin despre condițiile și istoria evolutivă a ființelor vii. Datorită acestui fapt, este posibil să înțelegem adaptările și rolurile pe care unele animale și plante le dobândesc în natură. Din acest motiv, vestea că un rozător preistoric a fost descoperit în Spania a uimit mai mulți oameni de știință specializați în materie.Aflați mai multe despre această nouă specie aici.
Siturile paleontologice
Există un număr mare de locuri din întreaga lume unde poți găsi cu ușurință rămășițele fosile ale diferitelor specii. Aceste spații sunt unice și sunt de obicei protejate de lege, deoarece așa se îngrijește istoria planetei.
Majoritatea fosilelor cunoscute sunt produse atunci când resturi organice sunt îngropate sub o cantitate mare de pământ la presiuni mari. Această compactare face ca părțile dure ale animalului sau plantei să devină „încapsulate”, ceea ce le păstrează forma și o parte din aspectul lor.
Desigur, procesul de fosilizare este complex și nu este suficient doar să îngropați specia, ci necesită și unele reacții chimice și microorganisme. Totuși, acesta este motivul pentru care rămășițele apar în săpăturile din cadrul așa-numitelor situri paleontologice.
Depozitul Orce din Spania
În Spania, unul dintre cele mai importante situri paleontologice cunoscute sunt cele găsite în Orce, Granada. Această zonă conține rămășițele fosile ale primilor hominici din Europa, motiv pentru care a devenit una dintre cele mai cunoscute și interesante printre specialiști.
Situl Orce are resturi fosilizate datând de mai bine de 1,5 milioane de ani. Aici puteți găsi rămășițele multor vertebrate mari, printre care se remarcă tigrul cu dinți de sabie și câteva hiene. Deși au fost descoperite și fosilele strămoșilor unor specii iconice precum rozătoarele.
Un nou rozător preistoric
Recent, anumite studii de pe situl Orce au reușit să descrie rămășițele unei noi specii de rozătoare preistorice. Denumirea științifică a acestui animal este Manchenomys orcensis și aparține voleilor arrizodont, un grup taxonomic care nu avea rădăcini în molari.
Această rozătoare curioasă a trăit cu mai bine de 1,4 sau 1,2 milioane de ani în urmă, când mediul înconjurător era caracterizat de temperaturi foarte scăzute care au cauzat deficitul de ierburi. Prin urmare, a dezvoltat obiceiuri de înmormântare și a construit galerii în subteran pentru a supraviețui epocii reci din Pleistocen.
În ciuda strategiilor lor de supraviețuire, se crede că această specie nu a putut rezista erei glaciare, așa că a dispărut cu aproximativ 990 de mii de ani în urmă. Cu toate acestea, a reușit să dezvolte câteva adaptări interesante care nu pot fi văzute astăzi la rozătoare.
Adaptarea rozătoarei preistorice în Pleistocen
La începutul Pleistocenului (cu mai bine de 2,6 milioane de ani în urmă), clima Pământului era caldă și umedă, ceea ce a încurajat creșterea și diversificarea plantelor și ierbivorelor. Organismele vegetale nu trebuiau să fie la fel de rezistente și erau ușor digerate de alte animale.Ca urmare, au apărut multe mamifere mici asemănătoare voleilor, șoarecilor și hamsterilor.
Spre deosebire de ceea ce se întâmplă astăzi, rozătoarele preistorice aveau dinți permanenți cu rădăcină fixă. Adică dinții nu le-au crescut constant și erau susceptibili la uzură, așa că au încercat să evite consumul de plante foarte abrazive sau dure.
Cu toate acestea, condițiile în schimbare și glaciațiile din Pleistocen au ucis plantele mai moi, afectând negativ rozătoarele. Din acest motiv, unele specii, precum Manchenomys orcensis, au dezvoltat un tip de molari fără rădăcini fixe care au crescut continuu. Această caracteristică ia permis să consume plante mai dure și să supraviețuiască o perioadă lungă de timp (aproape 800 de mii de ani).
Desigur, apariția calotelor glaciare și temperaturile scăzute au ajuns să facă aceste specii să dispară. Acest lucru a făcut ca caracteristica să fie pierdută și poate fi observată numai prin înregistrarea fosilelor.
După cum puteți vedea, găsirea fosilelor și analizarea lor ne permite să avem câteva informații suplimentare despre cum era planeta Pământ cu milioane de ani în urmă. Deși nu este o sarcină ușoară, specialiștii lucrează din greu pentru a găsi noi indicii din trecut și pentru a afla despre speciile care au dispărut în timp.