Porcul iberic sau Sus scrofa domestica, este cea mai răspândită specie porcină din Peninsula Iberică. Renumit în întreaga lume pentru calitatea cărnii sale, acest suido a fost domesticit în urmă cu mai bine de 10.000 de ani de către coloniștii Europei antice. Deși a existat o oarecare claritate cu privire la originile și expansiunea acestei specii pe tot continentul, nu se știa cu siguranță cine era cel mai apropiat strămoș al său.
Totuși, datorită noilor cercetări efectuate de ihnologii spanioli, s-a putut stabili existența unei noi specii din care a descins celebrul porc iberic. Descoperă mai jos una dintre cele mai interesante descoperiri ale timpului nostru.
Caracteristicile porcului iberic
Porcul iberic este un animal de proporții mari în comparație cu alte specii de porci care există pe planetă. În stadiul său adult poate cântări până la 160 de kilograme și atinge înălțimi de aproximativ 80 de centimetri. Corpul rustic, membrele în alte și botul alungit fac din aceasta o specie perfect adaptată pentru pășunat în pășunile din Peninsula Iberică.
Pe de altă parte, pielea sa este abia protejată de păr, în timp ce copitele îi sunt închise la culoare, caracteristică pentru care este cunoscută pe alocuri drept „picior negru”.
Soiuri
În prezent, sunt recunoscute șase tipuri diferite de porci iberici, inclusiv următoarele:
Porci iberici negri
- Lampiño: se caracterizează în principal prin lipsa de păr pe corp.
- Entrepelado: varietate rezultată din încrucișarea porcilor fără păr cu porci negri.
Porci roșii iberici
- Retinto: este cel mai răspândit tip de porc. Culoarea pielii lui este în tonuri roșiatice
- Blond andaluz: cu blană blondă, acest soi este în pericol de dispariție.
- Manchado de Jabugo: ca și predecesorul său, este o specie aflată în pericol de dispariție.
- Torbiscal: acest soi este produsul încrucișării diferitelor rase de porci iberici. Se caracterizează prin adaptabilitatea sa bună.
Originile porcului iberic
Răspândirea acestei specii pe continentul european a început acum un milion de ani, cu primele specii de suizi care au migrat din Asia și Africa de Nord. Datorită condițiilor de mediu ale vremii și disponibilității hranei, aceștia au prosperat pe coasta mediteraneană, în special în sud-vestul peninsulei.Conform celor de mai sus, porcii originari s-au stabilit în regiunile spaniole Andaluzia, Extremadura și Salamanca, precum și în zonele Algarve și Alentejo din Portugalia.
Ulterior, din cauza domesticirii si incrucisarii acestor specii de catre om, s-a ajuns la singura specie existenta de mistret eurasiatic, Sus scrofa. Din acest porc sălbatic derivă descendența porcului iberic, care păstrează încă anumite caracteristici ale strămoșilor săi.
Totuși, cercetările recente au descoperit încă o verigă în lanțul evolutiv al porcului iberic, care este prezent la baza arborelui genealogic al Sus scrofa domestică.
O descoperire uimitoare
Descoperirea în cauză, publicată în revista academică Palaios, s-a produs în municipiul spaniol Huelva, unde un grup de ichnologi a găsit mai multe urme trapezoidale de dimensiuni considerabile.Mai exact, acestea măsoară între 125 de milimetri lungime și 75 de lățime.
Conform grupului de cercetători, aceste urme au aparținut unui mistreț care a existat în urmă cu mai bine de 100.000 de ani, care, calculează ei, ar fi putut cântări până la 300 de kilograme.
Pe de altă parte, acest exemplar, care pășuna în prelungirile Peninsulei Iberice în timpul Pleistocenului, a fost catalogat ca o specie necunoscută până acum. A fost numit Suidichnus galani și este considerat unul dintre cei mai apropiați strămoși ai porcului iberic.
În sfârșit, se crede că dispariția acestui suid s-a datorat atât unor cauze naturale, cât și antropice. Adică, acest mistreț a suferit din cauza schimbărilor climatice, cum ar fi erele glaciare și vânătoarea de către hominidele vremii.