Când citiți acest titlu, poate v-ați întrebat ce legătură au șobolanii invazivi cu peștii de recif, deoarece sunt specii care ocupă biomi foarte diferiți. Ei bine, trebuie să știți că ecosistemele au echilibre delicate pe care un singur factor, precum o specie introdusă de om, le poate rupe în câțiva ani.
Acesta este unul dintre ultimele cazuri documentate, a cărui relevanță depășește o altă dovadă că punem planeta în pericol. Până acum, legătura dintre lanțurile trofice ale unui ecosistem și consecințele la nivel ecologic nu fusese explorată atât de adânc. Să vedem totul în detaliu.
Insulele tropicale și echilibrul delicat al recifelor
Recifele de corali sunt, în același timp, un refugiu pentru o incredibilă diversitate de viață și un pilon fundamental al acestui tip de ecosistem. Cu toate acestea, toate elementele care coexistă în el, vii sau nu, joacă un rol esențial în echilibrul său, fără de care întregul biom se degradează.
Specia noastră, uneori inocent și alteori nu atât de mult, afectează ecosistemele prin activitatea sa, generând consecințe negative precum pierderea de nutrienți din mediu. Acești nutrienți au o cale care, dacă este întreruptă, afectează toate speciile și le modifică obiceiurile și comportamentul.
Fiind o interacțiune atât de complexă între atât de multe elemente, impacturile pe care le vor avea acțiunile umane, sau cel puțin neintenționate, de multe ori nu pot fi prevăzute. Exemplul șobolanilor invazivi a clarificat unul dintre cele mai puțin studiate procese în acest sens, fluxul de nutrienți într-un ecosistem și rolul pe care acesta îl joacă în biodiversitatea acestuia.Să vedem.
Studiul care a legat șobolanii invazivi și peștii de recif
În 2023 a fost publicat în revista Nature Ecology & Evolution un studiu care explorează modul în care șobolanii negri (Rattus rattus) afectează comportamentul teritorial al vertebratelor marine. Această lucrare a fost realizată prin compararea observațiilor din 5 insule tropicale diferite din Oceanul Indian, fiecare cu o concentrație diferită de șobolani negri.
Păsările și șobolanii
Șobolanii negri au sosit ca pasageri clandestini pe navele care călătoreau din Europa în secolul al XVIII-lea. De atunci, aceste rozătoare și-au sculptat o nișă în ecosistem datorită capacității lor mari de a se adapta la noi medii. Cu toate acestea, impactul său nu a trecut neobservat, mai ales pentru păsările de pe insulele tropicale, deoarece acest șobolan a fost adăugat pe lista lor de prădători.
Prin această prădare și consum al ouălor lor, densitatea păsărilor marine a fost redusă.Și, după cum afirmă studiul însuși, „Păsările de mare contribuie la nivel global la transferul de nutrienți, fiind responsabile pentru transmiterea în cascadă a nutrienților prin ecosistemele terestre și marine prin depunerea excrementelor pe insule după ce se hrănesc în oceanul deschis”.
Șobolanul negru, ca specie introdusă, acționează ca un agent de comutare pentru această cale de nutrienți.
Excremente de păsări și pești de recif
Nutriții prezenți în excrementele de păsări marine îmbogățesc mediul marin, ducând la creșterea cantităților de azot în alge și pești, favorizând creșterea coralilor și, ca rezultat final, creșterea biomasei marinelor vertebrate. Prin urmare, dacă numărul de păsări marine este redus, valoarea biologică a acestor ecosisteme scade.
Și aici ajungem la dămisca coada galbenă (Microspathodon chrysurus), consumatoare obișnuită a petelor de alge prezente în recife.În mod normal, ei îl apără dinți și unghii de alte animale marine cu comportamente agoniste și teritoriale. Cu toate acestea, acest lucru nu mai este cazul pe insulele cu o infestare mare de șobolani. De ce este așa? Să vedem.
Impactul indirect al șobolanilor invazivi asupra recifului
Cercetatorii principali ai studiului au remarcat această relație dintre șobolani și schimbarea comportamentului de doamnă. Măsurând calitatea apelor din jur ale insulelor cu populații mari de Rattus rattus, ei au descoperit că există de 251 de ori mai puțin azot decât în cele lipsite de infestare.
Aceasta a însemnat că valoarea nutritivă a câmpurilor de alge cu care se hrănesc domicile a scăzut dramatic. Prin urmare, cantitatea de nutrienți obținută de acest animal pe unitatea de efort a fost atât de mică încât comportamentele teritoriale și agresive au devenit din ce în ce mai puțin frecvente.
Cu alte cuvinte: de ce să aperi ceva care nu merită?
Pe de altă parte, teritoriile de doamne erau mult mai mari, ceea ce indică faptul că acordau prioritate hranei în detrimentul apărării teritoriului. Din aceasta se concluzionează că întreruperea fluxului de nutrienți afectează comportamentul animalelor prezente în mediu, dând naștere, la rândul său, la o degradare progresivă a mediului însuși.
V-ați imaginat vreodată că există această legătură între șobolanii invazivi și recifele tropicale? Măsurarea și minimizarea impactului pe care specia noastră îl are asupra planetei este cheia pentru conservarea a ceea ce a mai rămas din ea.
