Scarabele egiptene erau unul dintre cele mai prețioase simboluri ale vechilor faraoni. Folosit ca amuletă de viață și putere sau ca dătător de noroc, putem găsi sute de simboluri de scarabe în cele mai nebănuite locuri din Egiptul Antic. Aceasta include piramide, temple de cult, morminte ale faraonilor și un etcetera foarte lung.
Care au fost motivele pentru care egiptenii au adorat acești mici gândaci? Ce puteri li s-au atribuit? Cu ce zeu din mitologia egipteană erau asociați? Ce putem spune despre biologia acestor animale? Vom răspunde la toate aceste întrebări și la multe altele în rândurile următoare.
Puterea transformării
Scarabeul era o insectă sacră pentru egipteni din mai multe motive. Pentru a afla de ce, putem căuta primele indicii în etimologia sa - originea numelui său. Acest lucru ne dezvăluie că porecla gândacului în limbă hieroglifică se traduce prin „convertit” sau „transformat”.
Acest lucru ne conduce direct la conectarea coleopterilor cu unul dintre cei mai importanți zei din mitologia egipteană. Jepri, zeul răsăritului, este adesea descris ca un scarabeu.
Motivul pentru aceasta este că Jepri era forma lui Ra, zeul soarelui, asociat cu zorii. Se crede că egiptenii antici au legat bila de balegă pe care o rulează gândacii de balegă la soarele răsărit al zorilor. De asemenea, în timpurile străvechi, gândacii de bălegar erau considerați a fi doar masculi și auto-fertilizați.
Acest lucru a coincis cu poveștile despre care s-a spus că Jepri sa creat din nimic.
Egiptenii au crezut că Jepri a reînnoit Soarele în fiecare zi după ce a dispărut din orizont. Această ființă divină l-a purtat prin lumea interlopă, Duat, pentru a o reînnoi din nou a doua zi. Prin urmare, pentru vechii egipteni, gândacul nu reprezenta nici mai mult nici mai puțin purtătorul discului solar.
Scarabele egiptene: un farmec de noroc
Scarabă egipteană este, printre altele, un farmec cu noroc. Au fost găsite piese în formă de gândac sculptate din diverse materiale, de la lemn simplu la lapis lazuli. Este unul dintre cele mai recunoscute simboluri ale Egiptului antic, în principal datorită utilizării sale în înmormântări și a binecunoscutelor mumii egiptene.
La mumiile egiptene antice, amuletele în formă de scarabe joacă un rol central. Este o piesă care a fost așezată pe piept, ca o inimă. Funcția scarabei era în esență protejarea inimii și împiedicarea acesteia să depună mărturie împotriva decedatului în judecata morților, asigurând astfel viața veșnică.
Deși mumiile egiptene sunt unul dintre locurile în care pot fi găsite mai multe amulete de scarabe, este important să știm că scarabele oferă și protecție în viață - cel puțin conform credințelor vechilor egipteni. Astfel, oricine ar purta unul dintre aceste simboluri ar fi protejat împotriva bolilor, dăunătorilor și a altor rele.
Fiind asociată cu Soarele, renașterea dimineții și revenirea luminii, amuleta a însemnat viața eternă.
Valoarea gândacilor în ecosisteme
Acum, că știm puțin despre valoarea simbolică a gândacilor, putem să ne întoarcem la realitatea naturii pentru o vreme și să învățăm puțin despre valoarea gândacilor ca animale.
Primul lucru pe care ar trebui să-l știm este că gândacii, ordinea căreia îi aparțin gândacii, sunt cel mai mare grup de animale care există. Aproximativ 375.000 de specii sunt incluse în acest taxon, care reprezintă aproape o treime din toate speciile de animale descoperite.
Această diversitate enormă este cuplată cu o funcție esențială pentru ecosisteme: reciclarea materiei. Astfel, gândacii se hrănesc cu rămășițele animalelor moarte. Acest lucru este esențial pentru reciclarea materiei și a substanțelor nutritive, care ajung în sol și apoi sunt folosite din nou de plante pentru hrană.
În același mod în care zeul Jepri a mutat soarele prin lumea nopții până într-o nouă zori, gândacii transformă materia moartă pentru a fi folosită: munca lor este demnă de o zeitate, întrucât transformă moartea în viață.