Deși s-ar putea să nu pară, peștele poate suferi și stres. Deși nu sunt animale la fel de expresive ca alte animale de companie, unele comportamente pot indica tutorelui că bunăstarea lor este compromisă. Condițiile acvariului pot genera stres la speciile care îl locuiesc.
Pentru a menține un acvariu sănătos, trebuie să îi controlați periodic toți parametrii, deoarece stresul la pești poate declanșa modificări fiziologice care le dăunează grav sănătății. Dacă doriți să știți cum să evitați această emoție în membrii tancului, continuați să citiți.
Cum se detectează stresul la pești?
În mod surprinzător, peștii au fost primele vertebrate care au dezvoltat un răspuns la stres, care implică axe legate de sistemele nervoase și endocrine.
Evident, modul de cuantificare a acestor parametri este prin analiza biochimică în diferitele faze ale răspunsului la stres, care nu este intuitiv la prima vedere. Totuși, alături de aceste schimbări fiziologice, există un răspuns comportamental la stres care poate fi ușor identificat de către tutor.
Reacțiile comportamentale ale peștilor sunt caracteristici măsurabile care pot servi drept biomarkeri ai stresului. Dacă știi cum să le identifici la timp, vă puteți salva probleme serioase pe termen lung.
Modificările comportamentale care nu sunt specifice speciei, de exemplu, dau o idee că apare o problemă în acvariu. Unii pești încep să înoate lângă suprafață, alții lângă fund, unii înoată continuu și alții își scad activitatea de înot.
Pești sub stres poate prezenta modificări ale respirației, apetitului, activității sau chiar culorii. Stresul de mediu poate provoca, de asemenea, leziuni vizibile la nivel epidermic.
Cauzele stresului asupra mediului la pești
Printre tipurile de stres de mediu care cauzează rănirea peștilor se numără următoarele.
Stresul social
Stresul social se datorează densității mari a populației în acvariu. Dimensiunea populației, precum și ierarhia peștilor din cadrul unui grup, sunt o cauză a concurenței pentru hrană și spațiu, și, prin urmare, au drept consecință stres fiziologic în membrii tancului.
Uneori, suprapopularea - cum ar fi cea care poate apărea în fermele intensive de pește - poate fi controlată prin hrănirea artificială a animalelor. În acest fel, teritorialitatea și competiția pentru hrană sunt eliminate, deoarece fiecare dintre indivizi își primește rația. La fel, agresivitatea este evitată.
Cu toate acestea, comportamentul agresiv poate proveni din însăși natura speciei, deci este posibil ca această tehnică să nu fie fezabilă în unele populații de pești. În plus, unele specii sunt mai agresive în captivitate, cum ar fi anghilele, caracteristice pentru absența solzilor și a temperamentului volatil.
Un alt factor important care Contribuția la stresul social într-un acvariu este incompatibilitatea speciilor. Nu toate speciile pot coexista într-un acvariu și, prin urmare, este necesar să se ia în considerare obiceiurile naturale ale fiecărui exemplar, comportamentul teritorial și tipul de apă de care are nevoie.
Stresul fizic
Stresul fizic apare din cauza modificărilor parametrilor de mediu, cum ar fi temperatura, nivelurile de oxigen și pH ale apei. Când temperatura acvariului crește, există mai puțin oxigen dizolvat în apă.
În aceste condiții, Structuri precum epiteliul lamelar al branhiilor pot fi afectate. În consecință, patologiile apar în organele interne, cum ar fi ficatul, pancreasul și rinichii. Peștii pot fi observați gâfâind atunci când nivelul de oxigen este foarte scăzut în acvariu.
Aciditatea apei, produsă de o scădere a oxigenului și o creștere a dioxidului de carbon - sau de o cantitate mare de materie organică din apă - este, de asemenea, o cauză importantă de stres la pești.
Stresul chimic
Acest tip de stres este produs de o contaminare exogenă sau endogenă a apei. Poluanții chimici și organici pot provoca modificări biochimice și structurale care duc la diferite patologii.
De exemplu, toxicitatea amoniului la pește este foarte bine studiată, deoarece este determinat de cantitatea de amoniac neionizat (NH3, NH4OH) din apă. Gradul de disociere a acestei molecule este controlat de pH-ul și temperatura apei.
Acest tip de contaminant poate duce la hiperplazie a țesutului branhial al animalului, modificări degenerative și hemoragii hepatice atunci când peștii sunt expuși stresului cronic de amoniu.
Stresul traumatic
Deși pare oarecum extrem, există multe referințe la leziunile traumatice din organismele acvatice prin canibalism sau elemente periculoase în iazuri sau acvarii. Leziunile sunt ușor de observat și constituie o cale de intrare pentru agenții patogeni precum bacterii, viruși, ciuperci sau protozoare.
Stresul nutrițional
Probleme de degradarea sau pierderea de nutrienți și vitamine în acvariu, consecința manipulării greșite a alimentelor. Trebuie să vă asigurați o dietă variată, adaptată speciilor care locuiesc în acvariu într-o cantitate adecvată dimensiunii și numărului de indivizi.
O hrană în exces poate genera o cantitate mare de materie organică în apă și scaune care cresc nivelul de amoniac din apă. Acest lucru favorizează drastic apariția bolilor.
Cum se poate evita stresul la pești?
Gestionarea corectă a acvariului și măsurarea regulată a parametrilor fizici și chimici ai rezervorului sunt esențiale pentru a evita stresul la pești și patologii grave, cum ar fi hidropiză și alte tipuri de infecții. Modul de hrănire este, de asemenea, important, precum și calitatea alimentelor, pentru a preveni problemele viitoare în fauna și flora acvariului.
