Broasca de trestie este una dintre cele mai dăunătoare specii extraterestre invazive de acolo. Numeroase experiențe atestă acest lucru, iar autoritățile din diferite țări au încercat să-l controleze, cu succes limitat.
Care sunt cheile acestui voraz invadator și ce îi permite să aibă astfel de caracteristici dăunătoare? Știți de ce a fost introdus în unele zone de oameni? În următoarele câteva rânduri vom discuta fiecare dintre aceste probleme, printre multe altele.
Broasca de trestie, un amfibian vorace și extrem de otrăvitor
Broasca de trestie sau broasca uriașă (Marina Rhinella) este un imens amfibian originar din America. Este un animal foarte toxic, cu glande uriașe de venin Ele pot face ravagii asupra unor populații întregi de alte viețuitoare.
Când aceste broaște uriașe se simt amenințate, secretă o substanță albicioasă numită bufotoxină, care este foarte toxică pentru unele animale mici. În mod curios, pericolul acestor amfibieni nu este capacitatea lor de a ataca: prădătorii mor încercând să-i mănânce.
În al doilea rând, Viteza lor enormă de reproducere explică, de asemenea, capacitatea lor de a prospera pe ecosisteme. Se estimează că femelele pot depune 36.000 de ouă pe ambreiaj, cu condiția să existe suficientă apă. Ce situații a făcut ca broasca de trestie să fie declarată invadator? O vom vedea în secțiunea următoare.
Cum și de ce a fost introdus broasca de trestie
Utilizarea animalelor pentru combaterea dăunătorilor agricoli este bine cunoscută de secole, dar este important să aveți grijă cu speciile introduse: uneori remediul poate fi mai rău decât boala.
Broaștele uriașe sunt un bun controlor al speciilor, deoarece sunt prădători care mănâncă un număr mare de insecte potențial patogene pentru culturi. Toxicitatea lor le face, de asemenea, potrivite pentru controlul propriilor vânători, cum ar fi unele mamifere și păsări de dimensiuni medii.
Primele experiențe cu această specie au avut loc în secolul al XIX-lea, când exemplarele au fost importate în insulele din Caraibe, cum ar fi Martinica și Barbados. Obiectivul acestei introduceri nu a fost altul decât controlul populației de șobolani. În ciuda eșecului în acest efort, în curând au continuat să intre în alte locuri, cum ar fi Filipine.
Broasca uriașă din Australia: ravagii asupra faunei sălbatice locale
În 1935, fermierii australieni, sătui de dăunători de gândaci care le-au îndepărtat zone mari din culturile de trestie de zahăr, introdus la broasca uriașă din Australia. De fapt, numele de „broască de trestie” provine din această misiune care a fost inițial încredințată speciei.
La scurt timp după ce am făcut acest lucru, am văzut greșeala extraordinară pe care au făcut-o acești fermieri. Mii de broaște uriașe au început să se disperseze pe insulă-continent și, dintr-o populație originală de puțin peste 3.000 de broaște, s-au ajuns la 200 de milioane actuale. Se estimează că un broască de trestie parcurge în medie 40 de kilometri pe an.
Astăzi, broaștele de trestie sunt considerate una dintre cele mai dăunătoare specii extraterestre invazive de pe Pământ. Ce efecte specifice are acest amfibian asupra mediului? În secțiunea finală vă vom spune despre asta.
Efecte asupra mediului broasca uriașă
Oamenii de știință consideră broasca de trestie un animal foarte dăunător din mai multe motive. Primul, caracterul său otrăvitor face ca multe specii autohtone să încerce să o pradă, cu efecte teribile.
Acesta a fost cazul unor șopârle, șerpi și crocodili australieni, ale căror populații au fost mult reduse de când broasca uriașă s-a așezat pe pământul lor. Unele mamifere - cum ar fi Quoll norteño- au suferit, de asemenea, o scădere a populației lor.
În plus, broaștele uriașe pot concura și pentru resursele alimentare cu alți amfibieni și mici mamifere native. Cu toate acestea, cercetătorii consideră că acest efect dăunător este mult mai mic decât toxicitatea acestuia.
Introducerea speciilor străine invazive este o problemă de mediu
După cum am văzut, introducerea speciilor extraterestre invazive în orice alt mediu decât al lor implică probleme de mediu pe care nu le putem controla pe termen lung.
Speciile invazive au o mare capacitate de reproducere și rezistență la tot felul de provocări, ceea ce este o problemă dacă în mediul în care se dezvoltă nu au prădători naturali care să-și controleze populațiile. Este important să respectăm toate reglementările de mediu dacă nu dorim să facem și mai multe ravagii asupra ecosistemelor.