Extincția, deși poate părea un fenomen crud, este ceva care s-a întâmplat relativ regulat de-a lungul istoriei planetei Pământ. De fapt, scăderea diversității speciilor la nivel global a avut loc din cauza diferitelor extincții de masă și la nivel local din cauza altor fenomene mai mici.
Astfel, într-un ecosistem care ajunge în mod constant la noi echilibre, speciile dispărute cedează locul altora mai bine pregătiți pentru utilizarea resurselor. Din păcate, intervenția umană asupra totalității resurselor planetei, direct sau indirect, a forțat dispariția a numeroase specii într-un ritm amețitor.
Acest lucru ridică o întrebare interesantă: ar trebui, dacă putem, să inversăm disparițiile care s-au întâmplat din cauza noastră? Aflați aici tot ce se știe despre acest subiect și considerațiile etice care îl însoțesc.
Ce înseamnă inversarea dispariției?
Este interesant de știut că, în ultimele decenii, un sector științific a promovat o nouă intervenție în lume pe care au numit-o de-dispariție. Această inițiativă propune crearea - prin utilizarea metodologiilor genetice - a unui organism care seamănă sau seamănă mult cu un membru al unei specii dispărute.
Este cu adevărat posibil să salvezi o specie de la dispariție?
Cu siguranță, astăzi tehnologia necesară pentru salvarea unei specii de la dispariție este la dispoziția noastră. Există trei modalități de a readuce speciile de la dispariție:
- Clonarea
- Inginerie genetică.
- Ameliorarea selectivă sau împerecherea strategică.
Clonarea presupune inserarea unui nucleu din celulele animalului dispărut în oul nefertilizat al unei specii gazdă și apoi implantarea celulei într-un surogat. Prin această metodă, oaia Dolly a fost clonată în 1996 și, de asemenea, o specie animală dispărută, o capră montană pirineană în 2009, care a reușit să trăiască doar 10 minute.
Astfel, teoretic, nucleul unui ovul dintr-un elefant de sex feminin ar putea fi înlocuit cu unul extras dintr-o celulă a unui mamut de lână. Pur și simplu explicat, în acest fel codul genetic al elefantului este înlocuit cu cel al mamutului.
Un impuls electric face ca celula să înceapă să se înmulțească și, dacă totul merge bine, se va dezvolta un embrion. Embrionul este apoi plasat într-un elefant feminin pentru ca un proces de gestație „normal” să continue.
Alte metodologii
În abordarea dominată de ingineria genetică, oamenii de știință salvează fragmente de secvențe de ADN de la animalul dispărut și umple golurile - secvențe lipsă - cu informațiile ADN ale unei specii vii strâns legate. Această alternativă se îmbunătățește odată cu apariția sistemului CRISPR pentru inserarea țintită a ADN-ului.
Alternativ, în reproducerea selectivă sau în împerecherea strategică, oamenii de știință identifică anumite trăsături și reproduce selectiv rude apropiate vii ale unei specii dispărute până când exemplarele vii încep să semene cu strămoșii lor deja dispăruți.
O combinație a acestor metode poate fi utilizată la reapariția speciilor.
Există proiecte în desfășurare pentru recuperarea speciilor de la dispariție?
Începând de astăzi, există o serie de proiecte de extincție în derulare, la fel ca cei însărcinați cu revigorarea porumbelului purtător, a mamutului de lână și a broaștei cu puiet gastric. În prezent, s-au investit deja eforturi în astfel de specii de animale emblematice, în afară de cele menționate deja, cum ar fi moa, perușul Carolina sau delfinul râului Yangtse.
În Africa de Sud există un proiect pentru reînvierea quagga (Equus quagga quagga), o subspecie a zebrelor comune. Proiectul Quagga își propune să reproducă o populație apropiată morfologic de original. Această inițiativă a fost lansată în 1987 și 2005 animalele din a cincea generație aveau caracteristici quagga recunoscute.
Este o idee bună să inversăm dispariția unei specii?
Ca în toate problemele controversate, opiniile sunt împărțite. Susținătorii de-dispariției susțin că avem obligația morală de a recupera animalele care au dispărut din cauza noastră.
De exemplu, porumbelul purtător, vaca de mare Steller și dodo s-au pierdut din cauza vânătorii, a distrugerii habitatului și a bolilor provocate de om. Se teorizează că toate aceste animale ar fi totuși alături de noi dacă nu ar fi anumite activități umane.
Mai mult, experții subliniază că aceasta poate fi o modalitate de creștere a biodiversității. De exemplu, erbivorii mari care pășunează, cum ar fi mamuții lâniți, ar putea îmbunătăți calitatea solului sau ar putea transforma zonele sterpe ale tundrei siberiene în pajiști bogate.
Motivele detractorilor invocă aducerea speciilor înapoi de la dispariție
Oponenții de-dispariției susțin că aceste tehnici ar putea lua resurse departe de programele de eforturi de conservare pentru speciile actuale. Acest lucru ar pune și mai multe animale în pericol de dispariție.
Mai mult, speciile reintroduse pot avea dificultăți de supraviețuire în sălbăticie. Multe dintre vechile lor habitate nu mai există, așa că acestor animale le-ar lipsi mecanisme de apărare pentru a se proteja de prădătorii actuali.
De asemenea, este posibil ca sistemul dvs. imunitar să nu fie echipat pentru a face față unor agenți patogeni noi. Odată infectate cu anumiți paraziți, aceste animale reînviate ar putea transmite boli altor specii, fapt care ar avea un impact foarte negativ asupra ecosistemelor actuale.
Pe scurt, nu este deloc clar cine va câștiga dezbaterea, mai ales că nu știm exact unde ne vor conduce cercetările privind dispariția. În mod clar, deciziile dificile vor trebui luate în viitor. Ce ai face?
