Azoturia este o boală musculară frecventă la animalele care exercită intens. Această afecțiune, care provoacă disfuncții musculare sau leziuni, este cunoscută sub diferite nume: unele dintre ele sunt boala de luni dimineață sau sindromul de rabdomioliză ecvină.
Se credea că azoturia la cai apare anterior ca o consecință a acidozei lactice, adică ca răspuns la creșterea nivelului de acid lactic în sânge. Cu toate acestea, mai recent a fost încheiat că azoturia se datorează unei anomalii metabolice a celulelor musculare.
Cauzele azoturiei la cai
Această boală se caracterizează prin defalcarea fibrei musculare, care provoacă crampe musculare severe, care afectează sferturile posterioare și spatele calului.
Defalcarea fibrelor musculare induce clearance-ul mioglobinei (o proteină care leagă fierul asemănătoare hemoglobinei) în urină. Această boală este o urgență veterinară, deoarece poate provoca daune permanente sau se poate încheia cu moartea animalului. Caii de orice vârstă pot fi afectați.
Cauza specifică a acestei boli este încă necunoscută. Cu toate acestea, se știe că diferiți factori predispun la suferința acestei afecțiuni. Astfel, sindromul este asociat cu anomalii electrolitice, tensiune musculară și exerciții fizice excesive.
Se recunoaște, de asemenea, că există o predispoziție genetică, care este mai frecvent la ecvideele supuse unui antrenament intens, cum ar fi caii de curse. Dezvoltarea sindromului este asociată cu supraîncărcarea carbohidraților în condiții de odihnă. Adică, atunci când dieta completă este menținută în zilele de odihnă.
La nivelul țesutului muscular, se știe că există o lipsă de oxigenare sau un flux sanguin insuficient, pe lângă dezechilibrele hormonale și electrolitice. În plus, au fost observate unele deficiențe nutriționale în această stare, de exemplu: tiamină, vitamina E, seleniu. O cauză virală a fost, de asemenea, implicată în dezvoltarea azoturiei la cai, dar este încă o chestiune de dezbatere.
Simptome
Semnele clinice variază de la ușoare la severe și includ contracturi musculare sau crampe (rigiditate musculară).. Printre grupurile musculare afectate se numără fesele, bicepsul femural, semitendinos și semimembranos. În consecință, pasul calului se scurtează, ulterior șchiopătând și se poate prăbuși dacă se continuă lucrarea.
În plus, calul poate prezenta transpirații intense și hipertermie. În cazurile severe, mioglobina eliberată din mușchii deteriorați transformă urina în roșu închis, ca o consecință a insuficienței renale. Animalul suferă o frecvență respiratorie crescută și o frecvență cardiacă. În această stare, calul are dureri severe.
Tratament
În primul rând, calul ar trebui să fie descălecat și să se odihnească acolo unde este, iar sfatul veterinar ar trebui solicitat imediat. Este necesar să înțelegem că prognosticul depinde de amploarea leziunilor musculare.Trebuie remarcat faptul că tratamentul azoturiei la cai va varia în funcție de gravitatea cazului. În general, accentul este pus pe:
- Controlează durerea și inflamația musculară, precum și prevenirea progresiei leziunii. Utilizarea antiinflamatoarelor de tipul AINS este cea mai frecventă cale. Administrarea acestuia va continua până când durerea dispare și inflamația musculară este redusă. Steroizii pot fi utilizați în etapa inițială acută.
- Controlează anxietatea animalului. Administrarea sedativelor este recomandată numai în acele miopatii acute în care calul prezintă anxietate din cauza durerilor musculare. Utilizarea relaxantelor musculare și masajul mușchilor afectați pot fi recomandabile.
- Restabiliți echilibrul de apă, electrolit și acid-bază. Este important să mâncați o dietă hipocalorică. Terapia cu fluide mărește fluxul sanguin, previne insuficiența renală și ameliorează spasmul muscular și este esențială pentru menținerea echilibrului fluidelor (controlul ischemiei musculare), electrolit, acid-bazic, precum și pentru asigurarea funcției renale.
În cazurile ușoare, este indicată odihna timp de trei sau patru zile, urmată de o revenire treptată la exerciții. În orice caz, tratamentele vor depinde exclusiv de criteriile medicului veterinar responsabil. Atâta timp cât indicațiile sunt respectate, prognosticul animalului este pozitiv.