Pisica nisipurilorFelis margarita) este una dintre cele mai mici pisici sălbatice. Este vorba despre un mic carnivor care locuiește în deșerturile nisipoase din Sahara și Orientul Mijlociu.
Datorită culorii blănii lor, aceste pisici sunt greu de distins de mediul care le înconjoară, deoarece urmele lor sunt aproape invizibile pe nisip. Sunt adaptați la viața din deșert și în alte regiuni mai puțin extreme împărtășesc un habitat cu bobcatul, o rudă apropiată. Dacă doriți să aflați mai multe despre această felină evazivă, citiți mai departe.
Pisica de nisip se camuflează
Pisica de nisip este o felină mică de aproximativ 80 de centimetri (inclusiv coada) care abia depășește 3,5 kilograme în greutate. Poate fi recunoscut prin capul larg și urechile largi.
Haina sa este deschisă și de culoare nisipoasă, cu linii negre ușor vizibile în partea superioară a picioarelor din față. Aceste linii sunt foarte marcate în subspecii africane. Capătul cozii este de asemenea de culoare închisă.
Este un animal cu obiceiuri crepusculare sau nocturne, pentru că petrece cele mai fierbinți ore ale zilei ascunse printre stânci. Când soarele apune, el iese să vâneze animale mici, cum ar fi gerbili, șoareci, iepuri, păsări, șerpi, șopârle și nevertebrate mici, cum ar fi păianjeni și insecte.
Pisica de nisip este un animal solitar, dar nu foarte teritorialDe fapt, este comun ca mai mulți indivizi să folosească același adăpost chiar dacă nu îl împărtășesc în același timp. Doar două exemplare pot fi văzute împreună în sezonul de reproducere, care variază între regiuni.
Gestația este similară cu cea a unei pisici obișnuite (aproximativ două luni), iar așternuturile pot avea de la unu la opt tineri care se dezvoltă rapid, ajungând la independență între vârsta de șase și opt luni. Speranța de viață în mediul natural, deși nu este foarte clară, este aproape de patru ani, dar în captivitate poate ajunge la treisprezece.
Un animal adaptat deșertului
Ca și în cazul altor locuitori ai deșertului, pisica de nisip a dezvoltat o serie de caracteristici fiziologice și comportamentale care îi permit să supraviețuiască în condiții atât de extreme. Această specie suportă temperaturi care pot varia de la 52 grade maxime la -5 grade minime.
Deșerturile prezintă diferențe drastice între zi și noapte datorită vegetației rare. Această diferență este atât de mare încât temperaturile nocturne pot fi cu 15-20 de grade mai mici decât în timpul zilei.
Din acest motiv, multe mamifere își cresc costul de termoreglare pentru a menține temperatura corporală constantă. Vă arătăm câteva adaptări ale pisicii de nisip la mijlocul de mai jos.
Tulburări de comportament
Temperaturile ridicate în timpul zilei duc la mai multă evaporare și, prin urmare, la mai multe pierderi de apă. Astfel, obiceiurile nocturne sau crepusculare din deșert sunt o strategie bună pentru a scăpa de cele mai fierbinți ore ale zilei.
În ciuda acestui fapt, creșterea activității în această perioadă poate reprezenta un risc, deoarece o rată de activitate generală mai mare înseamnă a fi mai expus la prădători precum șacalii și alte animale periculoase.
Căutați microclimate
În același habitat, animalele pot căuta refugiu în zone cu ușoare variații de temperatură sau umiditate, cum ar fi cavitățile din roci sau galeriile subterane. În deșert, aceste comportamente tind să răspundă întotdeauna la subteran, deoarece incidența soarelui este mai mică și se creează un microclimat mai cald și mai umed.
Adaptări morfologice
Pisica de nisip (ca și alte specii de deșert) Are un strat de culoare deschisă, care reflectă lumina soarelui și nu absoarbe căldura. În plus, are urechi subțiri și largi care favorizează răcirea prin aerarea vaselor de sânge care trec prin ele.
În cele din urmă, picioarele sale lungi sunt acoperite cu păr care protejează pielea de contactul cu nisipul ars. Majoritatea adaptărilor morfologice ale animalelor din deșert se bazează pe disiparea căldurii în timpul celor mai sufocante ore ale zilei.
Amenințări actuale asupra pisicii de nisip
Este dificil să se stabilească un număr exact de exemplare de pisici de nisip datorită detectării sale dificile. În prezent, specia nu face parte din categoria speciilor amenințate. Cu toate acestea, unele subspecii par să-și fi scăzut populațiile din cauza acțiunii umane.
Pierderea habitatelor, introducerea câinilor și pisicilor sălbatice în unele regiuni sau vânătoarea acestor animale pentru a obține blana sau comerțul ilegal cu animale de companie sunt cele mai frecvente amenințări.