Dacă un medic veterinar se confruntă în mod obișnuit cu dificultăți în diagnosticarea unui animal de companie bolnav, imaginați-vă în cazurile în care sunt implicate mamifere uriașe sălbatice.
Diagnosticarea animalelor sălbatice este o sarcină complexă, întrucât nu avem toată bibliografia pe care am dori-o. În plus, trebuie să adăugăm dificultatea de a face față elefanților bolnavi, mamiferelor mari și cu mult temperament.
Ajutor de la operatorii care îngrijesc în mod regulat animalele dintr-o grădină zoologică este de neprețuit când vine vorba de depistarea unei boli. Prin urmare, li se recomandă întotdeauna să fie foarte atenți și să lase în scris orice constatare, oricât de nesemnificativă ar părea.
Elefanții bolnavi: o provocare uriașă
În continuare, vă arătăm seria de pași necesari pentru diagnosticarea unui elefant și evaluarea stării sale de sănătate.
1. Pregătiți evaluarea pacientului
Deși există unele limitări, abordarea evaluării este același pentru elefanți ca și pentru alte mamifere mari. Pașii de bază sunt:- Luați un istoric medical complet.
- Identifică supărarea.
- Efectuați un examen fizic complet.
- Stabiliți o listă ordonată a posibilelor diagnostice.
- Efectuați teste complementare și evaluați rezultatele pentru a stabili un diagnostic și tratament.
O înțelegere de bază a vârstei, sexului și variabilelor geografice sau problemele de mediu asociate cu probleme specifice pot ajuta la diagnostic. Câteva exemple în acest sens pot fi:
- Artrita degenerativă este foarte frecventă la elefanții din grădina zoologică mai în vârstă.
- Până în prezent, virusul varicelei elefantului a fost diagnosticat în Europa, dar nu și în America de Nord.
2. Evaluează istoricul medical anterior al elefanților bolnavi
Un istoric complet ar trebui obținut de la individ înainte de efectuarea unui examen fizic. Toate informațiile disponibile despre problemele anterioare poate fi la fel de important pentru un diagnostic ca plângerea actuală în sine.
Consultările de rutină despre dietă, adăpostire sau îngrijirea picioarelor vor ajuta la evaluarea calității manipulării zilnice a animalului. În plus, este esențială consultarea operatorului cu privire la comportamentul, atitudinea, apetitul, fecalele și urina animalului.
Acest lucru permite să se stabilească durata și progresia semnelor anormale care au condus la apelarea medicului veterinar. A fost administrat vreun medicament? Care au fost rezultatele? A existat vreo schimbare în rutină sau mediu?
Este esențială determinarea prezenței oricăror factori de stres social sau de mediu care se pot manifesta ca semne fizice.
3. Examenul fizic al elefanților bolnavi
Înainte de a începe, operatorul ar trebui să fie întrebat despre temperamentul elefantului. Înainte de a te apropia de animal, trebuie să-l calmezi cu vocea ta. În plus, prima observație se face mai bine de la distanță, pentru a vedea animalul ca întreg.
Limbajul corpului oricărui animal și aspectul ochilor acestuia îi pot dezvălui starea sufletească.
Examenul fizic trebuie efectuat în mod consecvent, utilizând întotdeauna aceeași ordine. Trebuie să fie o analiză amănunțită, chiar dacă se descoperă rapid cauza disconfortului.
Prima vedere, vedem ceva ciudat?
Începe prin observarea stării generale a corpului și atitudinea elefantului de la o distanță de 2-3 metri. Este recomandabil să vă plimbați în jurul ei pentru a-l observa din toate unghiurile posibile:
- Dacă coastele sau scapulele sunt marcate, dacă are flancurile scufundate, acestea sunt indicative ale stării precare a elefantului.
- Elefantul este alert și activ? Există dovezi de durere sau umflături?
Ne apropiem, ce putem examina în cap?
Este necesar să observați pielea și ochii: orice cicatrice sau anomalie poate da un indiciu. Colții ar trebui, de asemenea, să fie examinați îndeaproape. Orice asimetrie, decolorare sau miros urât ar trebui să trezească suspiciuni.
Ascultarea respirației este, de asemenea, cheia. Dacă elefantul permite manipularea trunchiului său, trebuie verificați simetria fluxului de aer dintre cele două nări. Alte recomandări sunt examinarea cavității bucale, observarea limbii, a mucoaselor și a dinților.
Palpând artera auriculară la marginea caudală a urechii, pulsul animalului poate fi preluat. Ritmul cardiac normal la un elefant în picioare este de 25-30 bătăi pe minut.
Să examinăm portbagajul
Uitați-vă la extremități pentru leziuni, asimetrie, umflături sau sensibilitate. Examinați pielea și unghiile pentru deteriorări, deoarece acest lucru poate duce la răniri mai grave. Pododermatita este deosebit de gravă pentru elefanți, deoarece poate evolua către osteomielită.
De asemenea, este interesant să asculți inima. Acest organ este puțin mai aproape de cap decât în alte ungulate și de aceea auscultația este dificilă. La un elefant antrenat, deținătorul îi poate cere să miște piciorul din stânga din față pentru a accesa mai bine acest organ.
În sfârșit, să examinăm abdomenul
Observați glandele mamare și conturul abdominal în căutarea oricărei modificări. Examinați corect organele genitale externe, căutând semne de boală și luați o temperatură rectal (media unui elefant adult este de obicei 36-37 ° C).
Toți acești pași arată cât de dificil poate fi să faci un diagnostic complet al unui elefant. În ciuda acestui fapt, aceste proceduri sunt necesare pentru a asigura bunăstarea animalului în grădinile zoologice și în rezervații.