Imaginați-vă orice după-amiază cu animalul de companie în timp ce vă plimbați prin parc. Câinele tău aleargă fericit în timp ce se joacă cu alți câini, când cade brusc la pământ într-un somn profund, de parcă ar fi fost în patul lui. Ce s-ar fi putut întâmpla cu el, un infarct? Poate că câinele dvs. suferă de un episod de narcolepsie canină.
În primul rând, nu intrați în panică, narcolepsia nu este o boală fatală, dar trebuie să fii atent. Această tulburare a sistemului nervos apare în principal la câini sau pisici tinere, precum și la oameni. Citiți mai departe pentru a afla mai multe despre narcolepsie canină!
Cum se dezvoltă un episod de narcolepsie la câini?
În timpul unui episod de narcolepsie, are loc o prăbușire totală a animalului și pierderea mișcării. Literalmente, animalul de companie cade într-un somn profund ca și cum ar intra în somn REM, acea fază în care ochii se mișcă rapid și tonusul muscular lipsește.
În multe ocazii, atacul narcoleptic apare atunci când câinele se află într-un moment foarte activ fizic, adică atunci când se joacă sau aleargă. După cădere, în câteva secunde sau minute se trezește brusc ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic.
Uneori narcolepsia este legată de o altă tulburare neurologică numită cataplexie, care provoacă paralizie temporară a mușchilor și pierderea reflexelor. În mod normal, un câine menține conștientizarea celor din jur și poate fi trezit prin stimulare fizică sau sonoră.
Ce cauzează narcolepsia canină?
Narcolepsia canină este legată de factori genetici sau ereditari, deși poate proveni din alte patologii, cum ar fi obezitatea și tulburările sistemului imunitar. Cercetările legate de această tulburare neurologică au stabilit că cauza este un neurotransmițător numit hipocretină.
Conform acestor studii, atunci când apar anomalii în receptorii acestui neurotransmițător reglarea normală a ciclurilor de somn-veghe este întreruptă.
În plus, au identificat rasele care sunt cel mai probabil să sufere o mutație a genei care dă naștere acestor receptori: Labrador copoi, pudel, pinscher Da teckel.
Diagnosticarea narcolepsiei canine
Faptul că un câine cade brusc într-un somn profund nu este un factor determinant în diagnosticarea narcolepsiei canine. Ar trebui analizați alți factori și ar trebui efectuată o urmărire îndelungată.
Ideal, efectuați PCR pentru a detecta gena mutantă din genomul câinelui ar elimina rapid îndoielile către veterinar. Cu toate acestea, acest test nu este efectuat în toate laboratoarele din lume și ar putea costa foarte mulți bani.
Astfel, cel mai probabil lucru este că medicul veterinar va cere o monitorizare continuă a presupuselor episoade narcoleptice pe care le suferă animalul:
- Ce făcea câinele chiar înainte?
- Cât durează presupusul episod?
- Descriere detaliată a atacului.
- Determinați dacă există vreun stimul predecesor să încerce să provoace un episod chiar în clinică.
Simptomele narcolepsiei canine pot fi asimilate sau pot apărea împreună cu alte tipuri de afecțiuni, cum ar fi bolile de inimă, diabetul sau epilepsia canină. Din acest motiv, medicul veterinar probabil va dori să efectueze alte tipuri de sânge, urină și teste biochimice pentru a exclude alte boli.
Se poate vindeca un câine de narcolepsie?
Din păcate astăzi nu există un tratament specific și decisiv pentru tratarea narcolepsiei canine, în același mod în care nu există niciunul pentru narcolepsie la oameni. Cu toate acestea, determinarea factorilor care pot determina un câine să aibă un episod poate ajuta la prevenirea atacurilor viitoare.
Dacă câinele, de exemplu, suferă de obicei un episod după ce s-a jucat cu mingea sau a petrecut prea mult timp în parc, încercați să reduceți sau să evitați aceste acțiuni cât mai mult posibil.
După cum am spus, narcolepsia canină nu este o tulburare gravă, dar dacă câinele tău adoarme și lovește capul, te-ai putea afla într-o urgență veterinară.
Viața unui câine cu narcolepsie
Cel mai important lucru de știut este că atunci când câinele dvs. are un episod de narcolepsie, nu suferă nici o durere sau disconfort. Începând din acest punct, faptul că un câine trăiește cu această tulburare neurologică nu reduce starea sa de bine.
Dacă ești gardianul unui câine cu această patologie, pur și simplu trebuie să fii foarte atent la stimulii care îl fac să adoarmă brusc.
Nu uitați să evitați anumite situații și să mențineți o comunicare regulată cu medicul veterinar, deoarece unele studii au relevat o degenerescență neuronală în creierul câinilor narcoleptici.