Cu siguranță ne-am dat seama deja (din propria noastră experiență sau din comentariile familiei, prietenilor sau cunoscuților) că există animale de companie hiperactive și că, de exemplu, nu este același lucru să păstrăm calmul acasă buldog Engleză decât a husky sau un dalmatic.
Trebuie să avem în vedere că, În funcție de rasă, creștere și alți factori, un animal de companie poate fi mai mult sau mai puțin activ. Acești factori ne pot oferi indicii valoroase atunci când dezvoltăm strategii care ne ajută să-i canalizăm energia și să îmbunătățim coexistența acasă.
Animale de companie hiperactive: lucruri de reținut
Ca și alte tipuri de comportamente la câine, hiperactivitatea poate fi o trăsătură ereditară din generație în generație. Dar își poate avea originea și în alte cauze non-genetice:
- Stimulare insuficientă. Atât fizic cât și mental.
- Lipsa socializării. Aceasta poate fi cauza multor probleme de comportament în viața câinelui și este foarte frecventă la câinii care sunt separați de mamă la o vârstă fragedă și vândute în magazinele de animale de companie peste trei luni, când au ratat perioada de socializare.
- Lipsa rutinei. Animalele se adaptează cu ușurință la o rutină zilnică care ne oferă siguranță atunci când vine vorba de a ști când să mâncăm, să ieșim, să dormim …
- Hiperchinezie. Este o boală similară cu deficitul de atenție la om și se datorează problemelor sistemului nervos.
- Probleme de dietă. Datorită unui exces în aportul de calorii sau al hipersensibilității nutriționale (alergie alimentară).
- Învăţare. Dintre comportamentele întărite de proprietar, fie în mod voluntar, fie involuntar.
Hiperactivitate sau supraactivitate?
Hiperactivitatea și supraactivitatea sunt concepte diferite. De fapt, este posibil să se găsească diferențe între una și alta, în multe privințe.
- Supraactivitatea este ceva mai frecventă la câini.
- Spre deosebire de hiperactivitate, supraactivitatea nu modifică fiziologia câinelui și nici nu afectează capacitatea animalului de a se relaxa și de a dormi normal.
- Cu toate acestea, opusul apare atunci când câinele este hiperactiv. Ritmul cardiac, ritmul respirator și temperatura sunt crescute, chiar și în perioadele de odihnă.
- Activitatea la câinii hiperactivi are un scop. Adică, nu este o reacție exagerată la un stimul, așa cum este cazul persoanelor hiperactive, iar obiectivul său este adesea să caute atenția proprietarului.
- Supraactivitatea nu este moștenită.
Mulți câini sunt clasificați drept „hiperactivi” atunci când nu sunt, pur și simplu având niveluri de activitate mai mari decât media pentru rasa sau vârsta lor. În plus, trebuie luat în considerare faptul că activitatea variază și în funcție de individ.
Sfaturi pentru a face față auto-carantinei cu animale de companie hiperactive
Dacă am exclus deja cu veterinarul o problemă organică care ar putea cauza hiperactivitate, putem aplica aceste sfaturi în viața normală și gândiți-vă la alternative pentru perioade lungi de acasă, cum ar fi carantina.
1. Nu întăriți comportamentul hiperactiv
Nu întăriți comportamentul hiperactiv, nici situații satisfăcătoare în care câinele reacționează exagerat și nici nu îl pedepsește pentru asta. Astfel, singurul lucru pe care îl vom realiza este să creștem nivelul de anxietate al câinelui.
2. Stabiliți o rutină
Trebuie să stabiliți rutine pentru plimbări, jocuri, odihnă și mese. În funcție de vârstă și rasă, în general, ar fi indicat să luați una sau două mese pe zi, separate în timpul zilei.
3. Adaptați dieta la nevoile dumneavoastră
Trebuie să verificăm dacă cantitatea de hrană pe care o oferim animalului de companie este adecvată în ceea ce privește vârsta, rasa, greutatea ideală și activitatea. Un cățeluș Labrador nu este același lucru cu un câine adult Chihuahua.
4. Oferă suficientă stimulare fizică și mentală
De asemenea, trebuie să oferim câinelui o stimulare suficientă, atât fizic cât și mental. Desigur, acest lucru va depinde de rasa și vârsta animalului.
Nu trebuie să cădem în exerciții extreme, care lasă câinele epuizat și nici nu trebuie să rămânem în lumină minimă și excesivă, ceea ce abia îi permite să „scurgă” sau să „elibereze” energie. Trebuie să găsim o cale de mijloc.
- Acasă putem practica jocurile de miros, întindere, mușcături … De asemenea, putem pregăti jocuri cu materiale de casă precum cartonul.
- Jocurile în care câinele își folosește mirosul presupun o bună stimulare fizică și mentală.
- Și pentru cei mai agili, cum ar fi păstorii, vânătorii, apa … putem încerca progresiv exerciții mai grele, cum ar fi banda de alergat.
5. Instruire la domiciliu
Putem instrui diferite comenzi și exerciții de ascultare și autocontrol („stați”, „stați”, „ieșiți”, „căutați” etc.). In acest sens, creșterea autocontrolului acasă este foarte importantă pentru a ajuta animalele de companie hiperactive.
Cu practica și timpul putem evita situațiile necontrolate, cum ar fi câinele sărind după mâncare, de exemplu.
Prin corectarea comportamentelor vom îmbunătăți conviețuirea
Așa cum lipsa ocupației poate afecta oamenii mai mult sau mai puțin, la fel se poate întâmpla și cu animalele de companie. Unele rase sunt mai energice și, prin urmare, au nevoie de gardieni pentru a-și canaliza impulsul, în timp ce altele sunt în general mai calme.
Indiferent de modul în care este animalul de companie, adevărul este că trebuie să încercăm să le acordăm anumite atenții astfel încât să poată face față situațiilor în cel mai bun mod posibil.
Dacă ne concentrăm pe a ne cunoaște animalul de companie un pic mai bine, putem corecta anumite obiceiuri și, în general, ameliora conviețuirea.