Creșterea elefanților în captivitate se confruntă cu mari provocări în elaborarea unor orientări utile de medicină preventivă. Problemele de sănătate sunt o mare preocupare pentru supraviețuirea acestor animale în incubatoare, mai ales în acele țări în care elefanții aflați în captivitate și în sălbăticie intră în contact.
Stresul și bolile multifactoriale derivate din manipulare (sau lipsa acestora) sunt frecvente la orice animal ținut în captivitate, ca să nu mai vorbim a riscului de transmitere a infecției în programele de reproducere între facilitățile zoologice.
Medicina preventivă la elefanți
Conceptul de „medicină preventivă”
Sănătatea este definită de OMS ca stare de bunăstare fizică, mentală și socială. Acest lucru se aplică perfect animalelor, în special speciilor gregare, cum ar fi elefanții.
Cu ani în urmă, sănătatea era văzută doar din punct de vedere curativ, dar astăzi se vorbește despre o abordare de prevenire și promovare, considerată esențială. Cu atât mai mult având în vedere ușurința, într-o lume globalizată, a transmiterii transfrontaliere a bolilor.
Ne-au spus întotdeauna că „prevenirea este mai bună decât vindecarea”, nu?
Medicina preventivă este una care previne apariția, progresia și transmiterea bolilor. Adică cel care intervine înainte ca infecția să apară, evitând toate consecințele sale negative.
Prevenirea bolilor la animale
O nutriție și o locuință adecvate, un mediu social adecvat, măsuri puternice de combatere a bolilor și alte practici de management pozitive promovează o bună sănătate. Igienă precară, diete slabe, lipsă de mișcare și stres, predispune la boli.
Caracteristicile unui potențial agent patogen (virulență, doză de infecție etc.) și starea animalului (vârstă, sex, competență imunologică) sunt factori determinanți suplimentari.
Elefanți bolnavi în sălbăticie și în captivitate
Animalele sălbatice în sălbăticie nu prezintă de obicei semne clinice până când boala este foarte avansată. Această „mascare” a semnelor clinice servește pentru a le proteja de prădători.
Dar același lucru, în captivitate, diagnosticul și tratamentul de către medicii veterinari sunt complicate. Acesta este motivul pentru care este atât de important să se evite, pe cât posibil, ca boala să apară la animalele ținute în aceste condiții.
Supravegherea epidemiologică
Supravegherea epidemiologică la elefanții de câmp liber necesită o abordare diferită de cea utilizată în diagnosticarea bolilor la un singur animal.
Colectarea de rutină a datelor epidemiologice de bază ar trebui să meargă mână în mână cu o listă de posibile boli cunoscute. Boli care pot include agenți infecțioși și factori de mediu, ecologici, fiziologici și patologici.
Starea corpului poate ajuta, de asemenea, la monitorizarea bolilor neinfecțioase. De exemplu, foametea și malnutriția. La elefanții africani, adâncimea depresiunii lombare și umflătura creastei iliului pot fi utilizate pentru a evalua starea corpului.
Caracteristici speciale de luat în considerare în bolile infecțioase
Bolile infecțioase necesită o evaluare suplimentară utilizând tehnici microbiologice, patologice, serologice și parazitologice. La multe animale din grădina zoologică sunt acum investigând proteinele generate de stres. Acesta poate fi un instrument util pentru a detecta riscurile pentru sănătate asociate acestuia.
Cum ar trebui să acționăm în cazul unui focar de boală într-o turmă de elefanți?
În țări precum India, unde se acordă atâta importanță elefanților, există un act de protecție a faunei sălbatice. Această lege impune vaccinarea vitelor domestice pe o rază de 5 km în jurul ariilor protejate. Acest lucru previne bolile infecțioase precum antraxul sau febra aftoasă răspândindu-se la viața sălbatică.
În cazul apariției unei boli infecțioase, poate fi necesar să se recurgă la vaccinare pentru a preveni infectarea altor indivizi.
Și cum pot aplica medicina preventivă în grădina zoologică?
În primul rând, este important să stabilim starea de sănătate și prevalența bolilor animalelor pe care urmează să le introducem în centrul nostru. Din acest motiv, se recomandă efectuarea de studii înainte de mișcare și aplicarea supravegherii epidemiologice.
Poate că cea mai eficientă măsură este carantină. Adică, izolează pentru o anumită perioadă de timp animalele care ajung noi la facilități în cazul în care prezintă orice tip de patologie ascunsă.
Păstrarea unei evidențe a datelor de sănătate a animalelor noastre ne va ajuta pe noi și pe cei responsabili pentru grădinile zoologice cu care facem schimburi.