Cea mai obișnuită imagine pe care o avem despre pinguini este de păsări mari, alb-negru, fără zbor și mers oarecum neîndemânatic pe gheață, dar compensat de mare capacitate de înot în apele reci din Antarctica.
Ceea ce nu ne imaginăm este că există mult mai multe specii de pinguini de dimensiuni și comportamente deosebite. Aceste păsări prietenoase au caracteristici pe care nu ți le-ai imagina niciodată. De exemplu, Știați că pinguinii efectuează vocalizări în și în afara apei?
Apeluri la sol
Nu toți pinguinii locuiesc în ape înghețate sau alunecă pe foi de gheață. Există pinguini care fac plajă pe plajele din sudul Africii, America de Sud, Australia, Noua Zeelandă și alte insule oceanice, cum ar fi Galapagos. Acestea din urmă corespund singurelor specii de pinguini care locuiesc în emisfera nordică.
Pinguinii de pe uscat sunt specii zgomotoase care emit diferite scârțâituri și apeluri să-și găsească colegii sau puii. Acest apel este vital pentru a localiza puii corecți în numeroasele colonii din care fac parte aceste specii.
Pinguinul african
Un caz special este pinguinul măgar (Spheniscus demersus), mai cunoscut sub numele de „Jackass”, cu un scârțâit atât de asemănător cu cel al unui măgar că i s-a dat acest nume.
Vocalizările acestei specii au fost studiate în captivitate, unde este mai ușor să izolăm sunetul și până la patru nuanțe diferite la adulți și două la pui.
Aici vă prezentăm diferitele tipuri și funcția lor:
- Apeluri de contact. Aceste apeluri sunt de o singură silabă, durează aproximativ o secundă, iar pinguinii le execută în picioare, cu gâtul întins și ciocurile deschise.
- Combate apelurile. Fiecare pinguin își extinde gâtul spre rival, emite vocalizarea și poate apoi să ciocnească.
- Apeluri expoziționale. Pinguinii își întind aripile orizontal, cu ciocurile deschise și emit impulsuri de zgomot pentru a se termina cu un cântec lung și puternic. Aceste apeluri sunt destinate să atragă potențiali colegi de reproducție.
- Cerșeturi și gemete de cerșetori. Primele sunt scurte și le emit în ordine până când sunt hrănite, gemetele care solicită sunt mai mari, dar pot dura câteva minute după hrănire.
Vocalizările sunt esențiale pentru a găsi rude într-o mare de indivizi din aceeași specie.
Vocalizările pinguinilor din apă
Deoarece pinguinii petrec atât de mult timp în apă, Merită să ne întrebăm dacă și ei efectuează vocalizări în ea. Un grup de cercetători de la Universitatea Nelson Mandela din Africa de Sud ne oferă răspunsul la această întrebare.
Speciile alese pentru studiu sunt pinguinul rege (Aptenodytes patagonicus), pinguinul macaroane (Eudyptes chrysolophus) și pinguinul gentoo (Pygoscelis papua).
În total, echipa condusă de Andréa Thiebault a înregistrat 203 vocalizări subacvatice diferite. Erau strigăte foarte scurte și făceau numai când erau singuri la vânătoare.
Thiebault credea că nu o realizează ca o formă de comunicare, ci că pinguinii ar putea folosi aceste sunete pentru a-și uimi prada sub apă și crește succesul vânătorii tale. Acest comportament nu a fost găsit la aceeași specie în captivitate, deoarece se hrănesc cu pești morți.
Pinguinii își interpretează „cântecul” prin siringe
Sirinxul este echivalentul laringelui la om și este structura anatomică care permite păsărilor să cânte.
Vocalizarea la pinguini este încă un aspect oarecum necunoscut al vieții lor. Cercetătorii continuă să adâncească pentru a descifra limbajul și formele de comunicare a celor 18 specii diferite de pinguini cunoscute pe planeta noastră.
Se suspectează că există diferențe între speciile care cuibăresc și cele care nu. Primii par să folosească tonul, frecvența și armonia pentru a efectua apeluri unice de la un specimen la altul. Acestea din urmă par să folosească un model ritmic unic pentru fiecare individ din colonie.
După cum am văzut, comunicarea animală conține secrete care încă scapă înțelegerii umane. Un lucru este sigur: natura nu lasă comportamentele la voia întâmplării, căci în lumea naturală totul are o utilitate.