Intoxicația canină este o afecțiune obișnuită datorită numărului mare de substanțe care o pot provoca. Determinarea originii și analiza simptomelor asociate vor ajuta la stabilirea celui mai eficient tratament veterinar.
Factorii care pot declanșa otrăvirea caninului sunt multipli, de la mâncare stricată la otravă administrată în mod deliberat. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că cazurile cu cea mai mare incidență sunt cele legate de ingestia de furaje sau alte tipuri de alimente slab conservate, pe lângă anumite plante otrăvitoare.
Toate acestea fac controlul câinilor este necesar, atât în mediul casnic, cât și în aer liber, cu grijă deosebită în parcuri.
Simptome de otrăvire canină
Deși diversitatea și intensitatea simptomelor variază în funcție de cauza bolii, există câteva semne comune de otrăvire:
- Tulburări digestive. Vărsăturile, diareea și pierderea poftei de mâncare sunt cele mai frecvente.
- Tulburări cutanate. Alopecie, în special în zona botului, iritații sau inflamații.
- Insuficiențe respiratorii.
- Tulburări ale ritmului cardiac.
- Letargie.
Majoritatea otrăvirilor apar pe cale orală, prin urmare principalele simptome sunt digestive. Cu toate acestea, este posibil ca câinii să fi inhalat și o substanță toxică capabilă să îngreuneze respirația, pe lângă faptul că poate provoca amețeli.
Când otrăvirea a avut loc în casă, Este convenabil să faceți o retrospectivă a substanțelor ingerate de câine. Acestea, împreună cu diferitele tulburări experimentate, vor fi esențiale pentru ca specialistul să stabilească tratamentul adecvat.
Dacă, pe de altă parte, nu se cunoaște declanșatorul suferinței animalelor, analizele de sânge vor ajuta la determinarea cauzei.
Protocol pentru tratarea otrăvirii
Atunci când planificați un tratament, trebuie făcută o primă distincție, pentru care este necesar să se evalueze dacă substanța responsabilă se poate expulza sau nu.
Această clarificare se datorează faptului că, în anumite ocazii, otrăvirile apar din cauza ingestiei de corpuri străine, cum ar fi jucării, bețe sau oase. În aceste cazuri pot fi induse vărsături, efectuate endoscopii sau chiar operații de extracție.
Dacă animalul nu necesită o intervenție chirurgicală, tratamentul va consta în administrarea unui antidot capabil să neutralizeze substanța toxică pentru a evita absorbția ulterioară. Utilizarea clismelor pentru accelerarea tranzitului intestinal sau a diureticelor care contribuie la eliminarea substanței prin tractul urinar sunt unele dintre cele mai frecvente.
În al doilea rând, utilizarea cărbunelui activat în combaterea intoxicațiilor domestice devine din ce în ce mai utilă. Această moleculă funcționează prin legarea de venin înainte de a trece în tractul gastro-intestinal. Cu toate acestea, utilizarea sa nu este recomandată pentru tratamentul materialelor caustice, etanol, fluor și îngrășăminte.
Dacă otravă a fost ingerată în cantități mari sau cauzează disconfort animalului, medicul veterinar poate recurge la spălături gastrice.
În cele din urmă, în cele mai grave cazuri, a filtrarea rinichilor cu un aparat de dializă pentru a elimina substanța toxică atât din sânge cât și din rinichi ale câinelui.
În plus față de tratarea celor mai potrivite pentru gravitatea otrăvirii, este probabil ca a fluidoterapie pentru a asigura o bună hidratare a animalului de companie.
În ciuda ușurinței mari de a contracta otrăvirea caninului, majoritatea cazurilor pot fi prevenite. Furnizarea unei diete adecvate, evitarea plantelor toxice în casă și asigurarea controlului animalului sunt unele dintre cele mai eficiente măsuri.