Basset alpin sau dachbracke alpin datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar și astăzi este o rasă foarte iubită și apreciată pentru inteligență și mușchi.
Un vânător a coborât din regalitate
Afecțiunea monarhică clasică pentru vânătoare a permis, deja la sfârșitul secolului al XIX-lea, că era baseta alpină crescut în mod controlat de vânătorii moștenitorului habsburgic Rodolf, care chiar au călătorit cu aceste animale în Turcia și Egipt. Se crede că este descendent din Westphalian Basset și German Basset.
Federația cinologică austriacă a recunoscut această rasă în 1932, care a considerat după două decenii că țara de origine a acestui câine era Austria. Federația Cinologică Internațională, la rândul său, a clasificat această rasă drept câine de tracțiune (grupa 6) în 1992.
Morfologia și temperamentul bassetului alpin
Aspectul exterior al bassetului alpin este îndesat, musculos și păros. Raportul dintre înălțime și greaban, conform standardelor oficiale ale rasei, ar trebui să fie de 2: 3, iar coada, care ar trebui aproape să atingă pământul, ar trebui să aibă un strat lung și dens.
Alpine Basset tinde să trotească grațios atunci când își explorează împrejurimile. Culoarea sa trebuie să aibă pete roșiatice, negru cu pete de bronz, cu o stea albă pe pervaz în anumite cazuri.
Acest câine mic atinge cel mult 38 de centimetri înălțime și 18 kilograme în greutate. Gâtul trebuie să fie proporțional în raport cu restul corpului, iar haina, conform standardelor rasei, trebuie să aibă aspectul unui „puf gros” foarte scurt, aproape de piele.
Temperamentul său jucăuș și inteligența l-au făcut câinele ideal pentru o familie care caută câinele tipic care „nu crește niciodată”. Ca orice câine de vânătoare, risipește energie, deci este important să rețineți că acest animal necesită mult exercițiu zilnic.
Boli asociate rasei
Orice așa-numit animal de companie „de rasă pură” are de obicei asociate anumite patologii sau probleme derivate din ani de posibilă consangvinizare sau din anumite caracteristici anatomice care sunt mai problematice decât în mod normal. În cazul bassetului alpin, fiecare proprietar ar trebui să ia în considerare următoarele:
- Boala discului intervertebral afectează de obicei câinii mici, cu os lung. Este vorba despre ruperea unuia dintre discurile prezente între vertebre, care poate afecta măduva spinării și poate provoca paralizia animalului. Cele mai frecvente simptome sunt durerea continuă și intensă, pierderea totală sau parțială a mobilității picioarelor, incontinența și temperamentul agresiv.
Basul alpin suferă în general de mai puține boli congenitale decât alte animale de rasă, astfel încât viitorii proprietari ai acestui fermecător câine pot respira ușor și se pot bucura de sănătatea lor bună.
